Comunicare în organizații

Motto: „Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată”

(John Fiske)

Scopul general al lucrării

Scopul acestei lucrări este să vă vorbesc cât de importantă este comunicarea în organizațiile globale. Globalizarea a făcut din comunicarea internațională un fapt inevitabil. Contactul şi comunicarea cu alte organizații de culturi diferite, sunt caracteristicile dominante ale unei afaceri moderne, lumea parcă nu mai poate trăi fără beneficiile tehnologiei, fără a putea lua legătura rapid cu persoana din celălalt capăt al ţării, fără a putea ţine o video-conferinţă, fără a putea cunoaşte care sunt ultimele ştiri de la ultima întâlnire a preşedinţilor. Toate aceste contacte cu ceilalţi, având scopuri fie economice, politice sau culturale, ne îndrumă spre un mod de comunicare mai deschis, spre o comunicare internațională și interculturală.

Obiective

1. Prezentarea fenomenului de comunicare într-o organizație.

2. Tratarea formelor comunicării interne în organizații, tipuri de rețele în comunicare, feed – back-ul în comuncarea internă.

3. Prezentarea mijloacelor, etapelor și caracteristicile comunicării externe în cadrul organizațiilor, și alegerea canalelor de comunicare de catre instituțiile internaționale.

4. Prezentarea unui studiu de caz despre comunicarea internă și externă a unei organizații globale.

5. Tragerea concluziilor cu privire la comunicare și instituțiilor internaționale.

Comunicare şi integrare organizaţională

Odată depăşit momentul psihologic al întâlnirii cu noul, când de fapt individul a fost un simplu receptor, momentul interacţiunilor complete cu organizaţia sau cu membrii săi va veni rapid şi cu efecte concrete. În acest spirit următorul model defineşte procesul de comunicare:

Aşadar comunicarea corectă şi eficientă este cea care creează nişte premise sigure ale integrării organizaţionale. Plecând de la presupunerea că limbajele şi canalele de transmitere sunt cunoscute şi acceptate ca atare de componenţii unei organizaţii, ceea ce poate interveni defavorabil în acest proces sunt filtrele şi barierele de comunicare.

Aceste elemente perturbatoare sunt în general specifice individului şi se referă la:

- experienţa;

- percepţii asupra celorlalţi;

- implicare emoţională;

- atenţie;

- capacitate de sinteză şi analiză.

În acest context o abordare mai sistemică a comunicării pare a se impune, iar întrebarea cea mai elocventă este: Ce este comunicarea ?