Comunicare Nonverbala

Comunicarea poate fi definita pe scurt ca “mijloc de transmitere de ideilor”, definitie limitata deoarece surprinde doar procesul, nu si implicatiile acestuia. Desi atunci cand se transmit niste idei se pune accent pe comunicarea verbala , 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului nonverbal astfel comunicarea verbala este completata de cea nonverbala care deseori transmite mesaje mult mai expresive si mai clare despre cine suntem, cum ne simtim si ce vrem.

Ansamblul elementelor nonverbale ale comunicării este uneori denumit “metacomunicare” (cuvântul grecesc “meta” înseamnă “dincolo” sau “în plus”). “Metacomunicarea” este deci ceva în plus faţă de comunicare şi trebuie să fim totdeauna conştienţi de existenţa sa. Trebuie să subliniem că metacomunicarea, care însoţeşte orice mesaj, este foarte importantă.

Mesajele transmise pe cale nonverbala pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte .Repetarea are loc cand prin gesturi dublam mesajul verbal pentru a fi siguri de cresterea sanselor lui de a fi inteles.Contrazicerea are loc atunci cand se transmit semnale care sunt in opozitie cu mesajele verbale. Inlocuirea presupune substituirea unui cuvânt cu un simbol sau icon având aceeaşi valoare. Completarea este colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor. Ea intervine, de regulă, atunci când cel puţin unul dintre interlocutori are dificultăţi în mânuirea unui cod verbal. Accentuarea este punerea în evidenţă a mesajelor verbale, amplificarea sau dimpotrivă diminuarea celor spuse, de exemplu cand ridicam bratul si aratam pumnul.

La fel ca si comunicarea verbala, comunicarea nonverbala este structurata la randul ei in:

Comunicarea cromatică care este prezentă într-o formă rudimentară şi, în general, necontrolată conştient prin schimbarea culorii obrazului în cazul unor emoţii puternice. Deasemenea, se intalnesc codificări cromatice şi în îmbrăcăminte, culoarea ei permiţându-ne să aflăm apartenenţa la un grup sau la o categorie anume.

Comunicarea tactila este posibilă numai în cadrul comunicării interpersonale, această formă de a transmite un mesaj, semnal este comună şi lumii animale. Ea se păstrează încă şi în societăţile cele mai evoluate şi are un caracter preponderent instinctual, deşi de la un anumit nivel intervine conştiinţa.

Stanley jones si Elaine Yarbrough au incercat sa clasifice functiile comunicarii tactile, delimitand cinci clase principale:

1.atingeri care transmit emotii pozitive;

2.atingeri in joaca

3.atingeri de control

4.atingere rituala

5.atingerea in alt scop

Comunicarea kinezica include expresiile fetei si miscarile corpului. Kinezica cerceteaza modalitatile de comunicare prin intermediul gesturilor si a-l mimicii,(…)gestualitatea reprezentand un fel de instanta intermediara intre cultura si personalitatea umana .

Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor etc.) , zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii) si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii etc.)