Comunicarea Interculturală

Nevoia de comunicare interculturală eficientă este din ce în ce mai mare pe măsură ce ţările fac din ce în ce mai multe afaceri la nivel global dar şi din cauza faptului că graniţele dispar. Pentru a fi eficienţi în comunicarea interculturală trebuie să anticipăm aşteptările audienţei, lucru care poate fi cunoscut numai prin studiul culturii. Stabilirea unor relaţii cu oamenii este cel mai eficient mod de a realiza acest lucru, însă de multe ori oamenii nu au această posibilitate. Atunci când comunicăm cu oameni care provin dintr-o cultură diferită, trebuie să ştim câteva concepte de bază

1. Studiul altor culturi

În observarea altor culturi diferenţele sunt elocvente: modul în care oamenii se salută reciproc, modul în care se îmbracă, modul în care negociază şi soluţionează conflicte, chiar şi modul în care percep informaţiile vizuale. Alte diferenţe sunt subiectele de conversaţie şi obiceiurile care sunt considerate proprii fiecărei ţări. Conform tradiţiei, când nord-americanii se uita la luna ei văd o faţă din pete întunecate - omul din Lună. Când oamenii din India şi unele părţi din China se uita la luna văd un iepure; australienii văd o pisica; locuitorii insulelor Fiji văd un şobolan.

De asemenea, comunicarea non-verbală este diferită: distanţa dintre persoanele care vorbesc, gesturile mâinilor şi ale feţei, durata timpului în care contactul vizual este menţinut cu o altă persoană etc.

Barry Thatcher susţine într-unul din articolele sale că, în timp ce ar trebui facute mai multe cercetări empirice şi etnografice ne confruntăm cu pericolul de a simplifica peste măsură oamenii, organizaţiile, precum şi culturile (“oversimplifying people, organizations, and cultures”). El afirmă că pentru a obţine mai multe comparaţii culturale valabile, accentul ar trebui să fie în primul rând pus pe similitudinile dintre culturi, şi apoi pe diferenţele din cadrul acestor culturi.

Atât departamentul universitar cât şi cel de afaceri, trebuie să se angajeze să dezvolte relaţii între cercetători şi participanţi care să ducă la o înţelegere şi o colaborare culturală mai eficientă.

În cercetarea celorlalte culturi, este dificil să evităm propriul nostru etnocentrism şi stereotipurile. Relaţiile adecvate dintre oameni ar putea rezolva o parte din aceste mentalităţi.

2. Depăşirea etnocentrismului

Potrivit Jaime S. Wurzel în cartea “Toward a Multiculturalism”, cultura creează realitatea unei persoane, modul în care sensul este dat interacţiunilor. Părinţii unui copil, mediul, religia şi tradiţiile sunt toate deja fixate. Aceste afilieri, pe care copilul le ia de la sine, definesc identitatea. Etnocentrismul este inevitabil, deoarece acesta este înrădăcinat în imposibilitatea de a scăpa de experienţa personală. Etnocentrismul poate duce la un fals sentiment de superioritate. Trebuie să învăţăm să combatem această credinţă falsă şi să adoptăm ideea că doar pentru că oamenii văd lucrurile diferit, aceştia nu ne sunt inferiori.

Studenţii şi oamenii de afaceri trebuie să îşi dea seama că doar pentru că o persoană nu poate vorbi fluent limba engleză, ea nu este mai puţin inteligentă sau mai puţin demnă de educaţie sau de o poziţie decât ei. În cartea sa, “Bridging Differences”, William Gudykunst susţine că oamenii trebuie să scape de ideea că "noi" avem dreptate şi "ei" greşesc. Această stare de spirit apare în momentul în care grupuri sau persoane fizice duc grija pentru propriile lor interese şi se preocupă foarte puţin pentru interesele altora. Această lipsă de interes duce la excluderea morală care apare atunci când indivizi sau grupuri sunt percepuţe ca fiind în afara graniţelor. Cei care sunt excluşi din punct de vedere moral sunt percepuţi ca fiind nonentităţi, nedemni, în consecinţă, prejudiciile aduse asupra lor sunt privite ca acceptabile, potrivite şi corecte. Prejudecăţile şi ura ar putea fi ameliorate dacă oamenii ar încerca să îi înţeleagă pe cei pe care îi percep diferiţi.

Folosirea manualelor pentru a studia multiculturalismul într-o încercare de a rezista la atitudinile etnocentrice şi la apatia multiculturală nu reprezintă o modalitate foarte eficientă. DeVoss, Jasken, şi Hayden sugerează că modul în care manualele sunt scrise insinuează că diferenţele multiculturale sunt "problemele care trebuie să fie tratate," iar manualele nu explică în mod clar importanţa contextelor în situaţiile de comunicare.