Comunicarea Mediată de Calculator

Apartenenţa şi desfăşurarea activităţii într-o comunitate este un aspect important pentru viaţa oricărui om. Există însă şi o piedică în formarea comunităţilor umane, faptul că ele sunt greu de organizat, indiferent de dimensiune.

Orice comunitate are nevoie de un cadru instituţional, iar menţinerea şi dezvoltarea acestui cadru consumă, uneori, integral energia grupului, afectând chiar existenţa ideii în jurul căreia se organiza comunitatea.

Nu este de aceea o surpriză că ciberspaţiul românesc îşi consumă de prea multe ori energia în dezvoltarea structurilor, pierzând din atenţie subiectul dezbătut.

Procesul structural asociat comunităţii este comunicarea. Fără comunicare, nu pot fi organizare relaţiile sociale. Cum modernismul a făcut loc postmodernismului, în paralel cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare au apărut noi relaţii sociale. Lumea comunicării mediate de calculator este cea mai importantă modalitate de a pune în legătură oamenii.

În plus, individualismul tot mai evident al omului modern face ca simţul comun legat de calitatea obiectivelor sociale să fie înlocuit de cultul personalităţii, în aceeaşi măsură în care politica a devenit un show al personalităţilor în locul unui discurs public despre interese comune. Individualiştii preferă să simtă, nu să gândească.

Iar comunitatea virtuală mai are o particularitate în plus, care-i face şi mai dificilă persistenţa şi unitatea: comunităţile reale evoluează dintr-un statut social şi geografic al potenţialilor membri, în timp ce comunităţile virtuale sunt lipsite de un consens evident din punct de vedere familial, social, economic, şi exacerbează individualismul.

Comunităţile au devenit forme de agregare a indivizilor atomizaţi, unitatea fiind atât de fragilă din cauza scăderii importanţei locului geografic, a apartenenţei la o clasă socială, a responsabilităţii faţă de un trecut istoric.

Comunicarea mediată de calculator afectează, astfel, natura vieţii sociale şi dă o nouă dimensiune comunităţilor economice, politice, sociale şi culturale. În aparenţă, expuşi fiind cu toţii unor sisteme de referinţă diverse, eclectice, părem să fim adepţii dreptului la libera exprimare şi susţinători ai egalităţii indiferent de rasă, religie şi apartenenţă socială.

Cu atât mai mult cu cât comunităţile virtuale tind să aibă, mai devreme sau mai târziu, o replică în lumea reală.

Comunităţile virtuale sunt definite ca agregări sociale ce rezultă din comunicarea intermediată de calculator atunci când destul de multor persoane le pasă suficient de mult de subiect pentru a forma relaţii în ciberspaţiu.

Comunitatea virtuală este susţinută de lamentaţiile publice referitoare la dispariţia spaţiului informal de comunicare în grup şi de dependenţa de navigarea pe internet a celor care ajung să nu mai poată comunica altfel cu semenii lor.

Oamenii fac în spaţiul virtual tot ceea ce fac sau speră/visează să facă în lumea reală, doar că o realizează părăsindu-şi trupurile. Bogăţia şi atractivitatea culturii legate intim de calculator dă naştere dependenţei faţă de acest mediu.

CMC este atât o formă de comunicare de la unul la unul, cât şi o formă de comunicare de tip unul la mulţi sau mulţi la mulţişi depăşeşte orice barieră economică, socială, culturală, politică sau geografică.

O formă de globalizare tribală, care, pe de o parte fragmentează societatea reală, pe de altă parte uneşte grupurile cu acelaşi interes dincolo de orice graniţe.