Comunicarea non-verbală

1. Definitie:

Comunicarea non-verbala este comunicarea care nu foloseste cuvinte si prin

care se exprima sentimente, emotii, atitudini. Chiar si fara cuvinte, noi comunicam

prin ceea ce facem: modul cum stam sau cum umblam, cum ridicam din umeri sau

facem un gest, cum ne îmbracam, cum conducem o masina sau stam la birou, fiecare

din acestea având o semnificatie si comunicând o idee.

Sensul acestei comunicari depinde de context si de relatiile dintre indivizi.

Comunicarea non-verbala este deosebit de importanta în plan social. De obicei

afirmatiile verbale sunt influentate de o serie de factori cum ar fi: teama de a nu jigni

sau supara, dorinta de a încheia o afacere, presiunea sociala care uneori ne determina

sa spunem ca suntem de acord cu cineva chiar daca nu este asa, etc. Comunicarea

nonverbala completeaza, întareste, nuanteaza sensul mesajelor verbale si , în anumite

situatii, este chiar mai credibila decât comunicarea verbala.

Un bun comunicator trebuie sa stapâneasca bine atât comunicarea verbala cât

si pe cea nonverbala.

2. Tipuri de comunicare non-verbala:

– comunicarea non-verbala denumita senzoriala, deoarece se bazeaza pe ceea

ce receptionam cu ajutorul simturilor vazului, auzului, mirosului, tactil si gustativ ;

– comunicarea non-verbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine, etc) care

are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite

emotii artistice ;

– comunicarea non-verbala bazata pe folosirea însemnelor (steaguri, insigne,

uniforme, etc) si a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie (cruce,

altar, icoane, etc) sau statut social (gradele la ofiteri, titulatura, decoratiile, etc).

3. Caracteristicile comunicarii nonverbale:

– este neintentionata — ne tradeaza emotiile sau atitudinea chiar fara voia

noastra deci trebuie sa fim constienti ca mesajele nonverbale uneori pot contrazice

ceea ce afirmam;

Exemplu: când pretindem ca suntem atenti, ne putem trada râzând fortat sau

dând afirmativ din cap la o fraza pe care nu trebuia sa o aprobam.

– comunicarea non-verbala este alcatuita dintr-un numar de coduri separate

pe care trebuie sa învatam sa le folosim. Anumite coduri nonverbale sunt universale,

fiind întelese la fel în culturi diferite;

Exemplu: exprimarea bucuriei, surprizei, dezgustului, etc

Unele coduri au însa sensuri diferite în culturi diferite.

Exemplu: miscarea capului de la dreapta spre stânga sau invers în cultura

noastra exprima negatia, la bulgari însa exprima o afirmatie. Necunoasterea

specificului acelei culturi poate duce la confuzii în comunicare.

– abilitatea de comunicare non-verbala creste odata cu vârsta, cu experienta.

Cei care comunica bine nonverbal, stapânesc în aceeasi masura si codurile non

verbale si de obicei sunt acei care reusesc mai bine în societate, construiesc relatii

bune cu semenii lor si au un statut social mai bun ;

– mesajele nonverbale ne furnizeaza informatii despre problemele personale

sau de relationarea la alti indivizi, despre care am fi jenati sa discutam.

Exemplu

– prin mesajele nonverbale pe care le receptionam, putem obtine informatii

despre identitatea culturala, personalitatea, atitudinile si stilul personal. Acestea ne

“vorbesc” despre credibilitatea individului si despre gradul sau de abordare ;

– contactul vizual, distanta la care ne plasam, expresia fetei, zâmbetele, atingerile

arata ca ne place sau nu ne place ;

– gradul de implicare se manifesta prin viteza si volumul discursului, numarul

de gesturi folosite, schimbarea expresiei fetei ;

– statutul social al persoanei cu care comunicam este evidentiat prin spatiul

pe care îl ocupa, prin expunerea unor obiecte sau îmbracaminte costisitoare, etc.

4. Elemente componente ale comunicarii nonverbale:

Limbajul tacerii

Tacerea, departe de a fi lipsa de comunicare, este încarcata cu profunde semnificatii comunicative.

Când suntem stingheriti nestiind raspunsul la o întrebare, noi comunicam implicit ceva. Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului plictisit sau de tacerea meditativului, de tacerea impusa prin “reducerea la tacere” sau de tacerea prevezatoare.

Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilitatea de a-si exprima ideile sau sentimentele care, altfel, ar fi ramas ascunse. Încurajând raspunsurile, tacerea se dovede a fi un puternic instrument de comunicare, prin care putem obtine un profit intelectual si social maxim din fiecare interactiune comunicationala, tinând seama si de ponderea pe care o are tacerea în acest tip de interactiuni.

Astfel, studiile privind activitatile pe care le desfasoara de-a lungul unei zile membrii mediilor intelectuale americane arata ca sapte minute din zece acestia sunt angajati într-o forma de comunicare (N. Stanton, 1995). Activitatile cu profil de comunicare sunt distribuite astfel: