Comunicarea prin simboluri - studiu de caz codul lui Da Vinci

Pentru Saussure, simbolul este rezultatul uniunii semnificantului cu semnificatul, altfel spus, a formei expresiei şi a formei conţinutului. (Tran, Stănciugelu, 2003, p. 31-33). Practic, simbolul reprezintă atât un semn, cât şi, mai ales, semnificaţia acestuia.

Umberto Eco (2008, p. 33) afirmă că semiologia, ştiinţa care se ocupă cu studierea semnelor şi a simbolurilor (DEX, 1998, p. 974), reprezintă corelarea a două domenii: teoria codurilor şi teoria producţiilor de semne. Este vorba aşadar, despre semiotica semnificării şi cea a comunicării. O semiotică a semnificării se poate institui şi independent de o semiotică a comunicării, în timp ce situaţia inversă este imposibilă.

Simbolistica, pe de alta parte, sau simbolica, pe lângă sensul de ştiinţă care studiază simbolurile, îl are şi pe cel de teorie a simbolurilor în care raţiunile logice şi raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenţionale.

Fiecare om întâlneşte zilnic cel puţin un simbol, fie că vede un drapel pe stradă, fie că ascultă imnul unei echipe de fotbal la televizor, fie că foloseşte o anumită monedă (leu, euro, liră sterlină etc.). Cu toate acestea, cunoaştem sensul prea puţinor semne din cele pe care le întâlnim. Sensul anumitor semne, ca şi în cazul unor cuvinte, a suferit modificări. Este însă interesant de observat primul sens al acestor simboluri. Şi mai interesantă este căutarea unor simboluri acolo unde nu există. Sau crearea unora pentru o anumită justificare.

„Codul lui Da Vinci”, carte a autorului Dan Brown, aduce în atenţia cititorilor simbolurile ascunse de Leonardo da Vinci în lucrările sale. Semnificaţiile acestora duc la un adevăr ţinut secret de Biserica Catolică. Dacă acesta ar fi făcut public, credinţa a mai mult din jumătatea populaţiei planetei ar fi distrusă.

A fost Iisus căsătorit cu Maria Magdalena? Au avut un urmaş? Unde se află Sfântul Graal şi ce este el de fapt? Ce secret apărau Cavalerii Templieri încât au ajuns într-un timp foarte scurt să deţină o avere mai mare decât visteria Franţei pentru care au şi fost ucişi? Se pare că toate aceste răspunsuri au fost ascunse în mod ingenios de Leonardo Da Vinci în picturile şi invenţiile sale. El a comunicat cu generaţiile viitoare cu ajutorul simbolurilor, lucru pe care mulţi îl facem şi azi.

Acţiunea acestui roman începe în Marea Galerie din Muzeul Luvru, Franţa. Custodele Sauniere este ucis de un membru al organizaţiei Opus Dei, organizaţie recunoscută de Vatican. Sauniere este conducătorul unei alte organizaţii, Stăreţia din Sion, din care au făcut parte mari personalităţi: Sir Isaac Newton, Sandro Botticelli, Victor Hugo şi Leonardo da Vinci. (Brown, 2004, p 1).

Ceea ce nu ne spune Dan Brown în cartea sa este că Sauniere chiar a existat şi a fost un preot dintr-un sat din Franţa, care s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a murit în 1970.

Henry Lincon, unul dintre autorii romanului „Holy Blood, Holy Grail”, roman pe care Dan Brown l-a folosit ca sursă bibliografică, mărturiseşte pentru Discovery Channel în documentarul „Da Vinci Code Decoded” (Discovery Channel, 2006) că a decis să scrie povestea acestui om. Aşa că a cooptat alţi doi prieteni scriitori şi au început să investigheze viaţa acestui om. Au aflat despre el că a început ca diacon într-un mic sat din Franţa. Apoi, după o călătorie, s-a întors şi a construit un adevărat castel deasupra întregului sat. În ultimii ani, a ajuns chiar la Vatican. Curios este însă faptul că servitoarea lui i-a comandat coşciugul cu 10 zile înainte de moartea lui, în 1970. Aceste lucruri i-au intrigat şi mai mult pe cei trei, care au început să pătrundă din ce în ce mai mult în secretele Vaticanului. Rezultatul a fost o carte-studiu, destul de cunoscută în Statele Unite ale Americii, dar prea puţin în Europa.

Revedind la romanul lui Dan Brown, acest custode, Sauniere decide în ultimele clipe din viaţa sa să trimită secretul mai departe nepoatei sale, Sophie Neveau şi unui profesor de simbolistică, Robert Langdon. Aşa că îşi pictează pe trup o pentagramă. Acesta este primul simbol care apare în roman. Astăzi este cunoscut ca fiind un simbol păgân şi produce frică celor care îl întâlnesc, fiind asociat cu sataniştii. Pentagrama este, de fapt, un simbol al venerării naturii. Este partea feminină a tuturor lucrurilor. Iată prima za din lanţul la capătul căruia se află ideea ca Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena şi că există un cult care o venerează. Aşadar, pentagrama de pe trupul lui Sauniere însemna recunoaşterea apartenenţei lui la acest cult care venera partea feminină din viaţa lui Iisus, cult din care, aflăm mai târziu, făceau parte şi Cavalerii Templieri. Această alterare de sens i se datorează chiar Bisericii Catolice care, la momentul preluării puterii, a preluat simbolurile existente şi au încercat să schimbe sau să anuleze semnificaţia lor (Brown, 2006, p. 23).