Conceptul de Comunicare

„Comunicarea reprezintă una dintre activitățile umane pe care fiecare dintre noi o poate recunoaște, însă puțini o pot defini satisfăcător. Comunicare este a vorbi cu cineva, comunicare este și televiziunea, răspândirea de informații, coafura, critica literară, și lista poate continua la nesfârșit. „

John Fiske, „Introducere în științele comunicarii”

Viața și activitățile desfășurate de oameni nu pot fi concepute în lipsa comunicării. Coordonarea acțiunilor unui individ cu acțiunile altor indivizi, ale unui grup sau ale societatii este posibila doar printr-un transfer de informații, transmiterea și receptarea de mesaje. Simplitatea aparentă a termenului „comunicare” a fost dezbătută de practicieni ,oameni de stiinta preocupați de a descrie, prezice și intelege cat mai bine fenomenul in discuție. Comunicarea a primit nenumarate definiții - fie ele implicite ori explicite.

Acest amplu concept, care este comunicarea, a fost perceput şi este tratat ca un element fundamental al existenţei umane. Elemente concrete de teoria comunicării apar încă de la Platon şi Aristotel, care au instituţionalizat comunicarea ca disciplina de studiu (alături de filosofie sau matematică) în Lyceum şi în Academia Greacă. Epoca modernă a reprezentat boom-ul comunicării, care s-a dezvoltat sub toate aspectele, făcând obiectul unor analize clasice şi moderne.

Ce este comunicarea?

Zecile şi zecile de definiţii care i-au fost date conceptului de-a lungul ultimilor 50 (şi mai bine) de ani nu sau dovedit a fi pe deplin satisfacătoare. O definiţie acurată trebuie să conţină conceptele cheie, cu adevărat definitorii pentru domeniul comunicării, dar şi să surprindă relaţiile dintre ele, să evidenţieze modul de conlucrare, de întrepătrundere a acestor concepte, finalitatea fiind aceea a unui enunţ descriptiv exhaustiv.

Termenul de comunicare este folosit din secolul al XIV-lea în sensul de a pune în comun,a împărtăşi, a fi în relaţie - dar o dată cu dezvoltarea economică din secolele -XVI – XVIII, termenul şi-a îmbogăţit sensul cu a transmite, iar din secolul al XIX odată cu industrializarea masivă şi creşterea economică termenul se asociază unor mijloace fizice clare ( presa, radio, televiziunea, cinematograful).

Prin "comunicare" vom înţelege orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor. Dacă etimologia cuvântului de "comunicare" este clară: communico,- are,- avi, -atum semnifică, în limba latină, acţiunea de a face ceva comun, de a împărţi cu cineva, de a împărtăşi , nu acelaşi lucru se poate spune despre înţelesul termenului în literatura de specialitate. În urmă cu peste treizeci de ani, Franck E. X. Dance (1970) enumera nu mai puţin de cincisprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare:

1) schimb verbal de gânduri sau idei;

2) proces prin care noi îi înţelegem pe alţii şi, alternativ, ne străduim să fim înţeleşi de ei;

3) interacţiune (chiar la nivel biologic);

4) proces care ia naştere din nevoia de a reduce incertitudinea, de a acţiona efectiv şi de a apăra sau întări eul;

5) proces de transmitere a informaţiilor, ideilor, emoţiilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.);

6) transfer, schimb, transmitere sau împărtăşire;

7) proces care uneşte părţile discontinue ale lumii vii;

8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora;

9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor etc. ( telefon, telegraf, radio, curieri);

10) proces de îndreptare a atenţiei către o altă persoană în scopul reproducerii ideilor;

11) răspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul;

12) transmitere a informaţiei (care constă din stimuli constanţi) de la o sursă la un receptor;

13) proces prin care o sursă transmite un mesaj către un receptor cu intenţia de a-i infulenţa comportamentele ulterioare;

14) proces de tranziţie de la o situaţie structurată în general la o altă situaţie, aflată într-o formă perfectă;

15) mecanism prin care se exercită puterea