Consiliul Uniunii Europene

Rolul Consiliului Uniunii Europene

Cu sediul la Bruxelles, rolul acestuia este de reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, exprimand practic legitimitatea statala a comunitatilor, si de principal organ de decizie a Uniunii Europene, chiar daca Parlamentul a dobandit mult mai multa putere in ultimii ani.

Consiliul se deosebeste de Consiliul European atat prin modalitatea prin care a fost creat cat si prin componenta si atributiile sale astfel:

Consiliul a aparut pe cale conventionala respectiv prin tratatele originare ale comunitatilor europene; Consiliul European a aparut pe cale neconventionala prin vointa si practica sefilor de state si de guverne ale statelor membre ale UE de a se intalni periodic incepand abia cu anul 1974.

Consiliul este alcatuit din ministri afacerilor externe sau din ministri de resort ai statelor membre; cand este alcatuit din ministri de externe, ia forma Consiliului general iar cand este alcatuit din ministrii de resort ia forma comisiilor specializate(sectoriale); Consiliul European are o alcatuire diferita- sefii de state si de guverne ai statelor membre ale UE si presedintele comisiei, asistati de ministri afacerilor externe si de un membru al Comisiei.

Consiliul îndeplineşte atribuţii legislative (decizionale), iar

Consiliul European îndeplineşte atribuţii de natură politică.

Componenţa Consiliului Uniunii Europene

Consiliul este alcătuit din 25 membri (27 din perspectiva aderarii Bulgariei şi României), câte unul din partea fiecărui stat membru, care au obligatoriu calitatea de membri ai guvernelor, identitatea miniştrilor care participă Ia reuniuni fiind determinată de problemele înscrise pe ordinea de zi: miniştrii afacerilor externe, când Consiliul decide cu privire la afacerile generale sau la relaţiile externe ale Uniunii Europene; în această configuraţie poartă denumirea de Consiliul Afacerilor generale şi relaţiilor externe; miniştrii de resort, când deciziile urmează a fi luate în domenii specializate, sectoriale; de exemplu, dacă se discută chestiuni privind agricultura, participă miniştrii agriculturii şi Consiliul ia forma Consiliului pentru Agricultură şi pescuit etc. [...]

Funcţionarea şi atribuţiile Consiliului Uniunii Europene. La baza activităţii Consiliului stau tratatele institutive ale Comunităţilor Europene; Tratatul asupra Uniunii Europene şi Regulamentul interior. Pentru buna desfăşurare a activităţii sale, Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare, precum: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi, Preşedinţia Consiliului, secretariatul general, grupurile de experţi sau comitetele pe diferite domenii [...].

Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) este organismul care asigură pregătirea lucrărilor Consiliului, cu excepţia problemelor agricole pentru care este însărcinat Comitetul special pentru agriculturi. Acest organism este alcătuit din totalitatea reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre ale Uniunii Europene. Practic, fiecare stat membru are la Bruxelles o reprezentanţă (echipă) permanentă cu scopul apărării intereselor naţionale ale statelor respective. Această reprezentanţă nu este altceva decât o misiune diplomatici iar şeful ei este ambasadorul ţării sale pe lângă Uniune şi se numeşte reprezentant permanent. COREPER este asistat în activitatea sa de mai multe grupe de lucru care sunt constituite din funcţionari ai admimstrapilor naţionale.

Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, pentru o perioadă de câte 6 luni, de către fiecare stat membru al Uniunii Europene.

In prezent şi pe termen scurt, preşedinpa Consiliului este asigurată astfel 2004 semestrul al II-lea Olanda, 2005 semestrul I - Luxemburg, semestrul al II lea Marea Britanie, 2006 semestrul I - Austria; semestrul ai II lea - Finlanda.) Preşedintele Consiliului este un veritabil mediator între Consiliu şi celelalte instituţii ale Uniunii Europene, mai ales cu Parlamentul European. El pregăteşte şi conduce lucrările Consiliului îndeplinind, facilitând deciziile legislative şi politice şi încercând realizarea compromisurilor între statele membre. în principal, arc următoarele atribuţii; stabileşte calendarul activităţilor Consiliului convoacă reuniunile Consiliului; stabileşte ordinea de zi provizorie.