Cultura română în perioada regimului comunist

Cultura română după instaurarea comunismului

Instalarea regimului comunist în România a însemnat interven¬ţia şi controlul politicului asupra tuturor compartimentelor vieţii. Partidul Comunist, ca „forţă conducătoare în Stat", ca putere abso¬lută, a dezvoltat o acţiune susţinută de legitimare a intereselor sale, recurgând la diferite tipuri de constrângeri. Cultura şi literatura au jucat un rol important în arsenalul de dominaţie, fiind politizate şi subordonate puterii.

Cercetările întreprinse asupra regimurilor dictatoriale au dove¬dit că cetăţenii răspund cu forme diferite de rezistenţă unei politici intervenţioniste, ceea ce le poate da iluzia că îşi păstrează şi prote¬jează anumite drepturi, dar, în acelaşi timp, poate genera duplicitate şi complicitate.

Atitudinea puterii faţă de scriitori, de creatori, în general, a fost una de continuu control, în acest scop fiind organizate servicii sau subservicii speciale şi specializate: de cenzură şi de securitate. La acestea se adăuga „îndrumarea" literaturii de către partid şi activiştii săi culturali. Literatura şi presa, discursul scris tipărit erau supuse unei lecturi de verificare a conţinutului, după alte criterii decât cele estetice sau jurnalistice.

In cele patru decenii de comunism, raporturile literaturii cu po¬liticul, respectiv cu puterea, au trecut prin mai multe etape, dina¬mismul lor fiind în strânsă legătură cu poziţionarea pe plan naţional şi internaţional a regimului.

In perioada comunismului, în literatura română s-a manifestat constant, dar în forme şi cu intensităţi diferite, un fenomen de subordonare a literarului faţă de comenzile politicului, de aservire faţă de ideologia şi programul Partidului Comunist, corelat cu o atitudine umană, de slujire şi de aplicare a politicii comuniste în do¬meniul literaturii, adeseori în schimbul unor beneficii de diferite tipuri.

De aceea se poate vorbi despre o literatură aservită ideologiei comuniste, chiar dacă termenul de „literatură" în acest caz este golit de înţelesul său de bază. Acest tip de literatură, în afara literarului propriu-zis, s-a caracterizat prin:

- „îndrumarea" literaturii de către Partid şi cadrele sale;

- utilizarea unor genuri şi specii literare pentru slujirea ideolo¬giei comuniste;

- impunerea unor scriitori şi critici literari, fideli regimului, şi criticarea, sancţionarea şi eliminarea celor care se abăteau de la „linia" trasată de Partid.