Dincolo de cortină - Recenzie după Vladimir Tismaneanu - Irepetabilul trecut

„Lumea este o scena, viața este un act; ai venit, ai văzut și ai plecat”, Seneca. Viața unui individ este construită dintr-un amalgam de evenimente, acțiuni, trăiri. Decenii la rînd pămînturile române au reprezentat o scenă închisă cu cortină de fier unde cetățenii au devenit marionete, niște păpuși ghidate de tiranie unui om, a unui partid. Micile jucării de porțelan erau dirijate de muzica comunistă, care la rîndul său era pusă pe portativ de un singur glas, de glasul lui N. Ceaușescu. De la influența lui Karl Marx la fundamentalismul sovietic a lui Mihail Gorbaciov și la iluziile aduse de comunismul lui N. Ceaușescu cartea lui Vladimir Tismăneanu „Irepetabilul trecut” oglindește drama unui popor care orbit de promisiuni și îndrumat de un păpușar iscusita a fost închis între zidurile dure ale tiraniei.

Vladimir Tismăneanu este un politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. In Ianuarie 2008 a primit premiul GDS pentru activitatea sa de coordonare a Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste și pentru rolul său în redactarea Raportului Final. Printre lucrările publicate se enumeră „Noua stînga și Școala de la Frankfurt”, „Mizeria utopiei: Criza ideologiei marxiste in Europa de Est”, „Despre comunism - Destinul unei religii politice”, „Lumea secretă a nomenclaturii”, „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (Diavolul în istorie: Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX).3

Cartea „Irepetabilul trecut” conține eseuri care anterior au fost publicate în filele revistelor Agora și Meridian editate de Dorin Tudoran în Statele Unite, precum și cele tipărite de revistele independente din România 22, România literară, Contrapunct și Orizont. Altele au fost difuzate de postul radio Europa Liberă, al cărui colaborator a fost și V. Tismăneanu. Prin intermediul acestor eseuri politologul român pune în prim plan necesitatea dezbaterii valorilor primordiale ale unei culturi politice cu adevărat democratice. Titlul cărții „Irepetabilul trecut”

provine de la denumirea unui eseu publicat în Angora. Acesta reflectă trecutul inuman sub

dictatura regimurilor totalitare.

Eseul care deschide culegerea de lucrări publicate „Irepetabilul trecut” distruge mirajul

eternității despotismului existent odată și neagă ideea că trecutul poate fi reconstruit.

Debarasîndu-se de cătușele trecutului „românii nu mai pot fi băgați la loc în cușca tăcerii și a

spaimei. Gratiile au fost sfărîmate, iar dresorii de odinioară, care se zbat să supraviețuiască, nu

mai au de fapt, nici o șansă”. V. Tismăneanu demaschează falsul Alegerilor din mai 1990.

Oglinda strîmbă a trecutului, spulberată de-a lungul timpului în mici bucăți, nu poate fi adusă

la starea normală de către o societate care încă se află sub influența iluzionismului politic. E

necesar un timp de reculegere, un timp de schimbare a mentalității întregului popor.

Eseul „Trezirea Europei centrale” evidențiază stările conflictuale și tensiunile adeseori

explozive ce au trecut în forma unor revolte spontane „împotriva unei ordini nenaturale și

jignitoare pentru individ”. Lanțul pentru dobîndirea libertății de sub mîinele păpușarului

totalitarist a început în Berlin și a continuat apoi la Poznan, Varșovia și Budapesta. Astfel

Europa centrală s-a dezis bruta celor ce a hrănit-o cu miraje atîțea ani. Eseul explică apariția

acelui regim tiranic care a stăpînit sute de minți, sute de suflete. Precum afirma V.Tismăneanu

„Pretenția la omnisciență nu s-a născut cu Lenin sau cu Stalin, ci odată cu absurda convingere

marxistă că este posibilă cunoașterea universală și că există indivizi cu acces special la acest

nivel de iluminare istorică.”. Acea iluminare istorică despre care se vorbește și în cartea The

Open Society and Its Enemies presupune un fals al trecutului, o negare a acestuia în cea mai

urîtă formă, mascînd-o într-un viitor prosper . Prin Revoluția din decembrie 1989 România s-a

înscris în destinul Europei centrale, iar regele Mihai, care anterior a fost lipsit de coroană și

odată cu ea și de putere, a desemnat clipa crucială a unei speranțe renăscute din funingini aflată

după cortină. Apariția unei vechi figuri pe scena teatrului român a simbolizat ieșirea țării „dintro

aventură militaristă sinucigașă” și reîncadrarea într-o Europă deschisă spre cooperație, dialog

și toleranță (Pălmuirea istorie).