Dosarul Pentagon și Spirala Tăcerii

În data de 13 iunie 1971 prestigioasa publicație americană The New York Times zguduie întreaga lume titrând pe prima sa pagină articolul introductiv dintr-o serie amplă care vorbește despre un raport secret al biroului Ministrului Apărării despre forța armată americană din Vietnam, raport cunoscut astăzi sub denumirea de Dosarul Pentagon. Din acest raport reiese că armata americană și-ar fi extins, în mod secret dar cu acordul guvernului federal, misiunea și acțiunile sale din Războiul din Vietnam, prin raiduri și prin atacuri ale marinei pe coasta nord-vietnameză (inclusiv în Cambodgia și Laos). Mai mult, scopul acestor acțiuni secrete nu era acela de a ajuta Vietnamul să-și dobândească independența prin democrație, așa cum Președintele Statelor Unite declarase în mod repetat, ci de a limita, sau chiar opri, influența Chinei în Asia.

Raportul extrem de complex a fost elaborat în aproape 18 luni, în perioada 1967 - 1968, de către o echipa de 36 analiști, atât militari cât și civili, sub coordonarea ministrului apărării aflat în funcție la acel moment, Robert McNamara. Investigația a fost ținută secretă, până în anul 1971 când fostul ofițer de Marină și cercetător activ în cadrul Massachusets Institute of Technology, Daniel Ellsberg, a decis să o trimită, fără autorizație din partea guvernului Statelor Unite, către The New York Times. Raportul, organizat în 47 de volume, expuse pe mai mult de 3.000 de pagini (cărora li se mai adaugă înca 4.000 de pagini constând în documente oficiale atașate acestuia), a trezit controverse naționale, dar și internaționale, într-un context în care deja exista o nemulțumire crescândă a populației cu privire la justificările legale și morale ale intensificării acțiunilor Statelor Unite în Vietnam.

Într-o primă etapă, după trei zile consecutive în care The New York Times (împreună cu The Washington Post) au publicat articole extinse despre Dosarul Pentagon, Ministerul Justiției a încercat blocarea publicării articolelor, prin obținerea unui ordin de restricție temporar, susținând că publicarea și promovarea materialelor va cauza un ”rău imediat și ireparabil” intereselor apărării naționale ale Statelor Unite . Cele două ziare, The New York Times și The Washington Post, au luptat în justiție împotriva acestui ordin de restricție, și 15 zile mai târziu, pe 30 iunie 1971, Curtea Supremă a decis că materialele pot continua să fie publicate, și că guvernul federal nu a reușit să justifice corespunzător restricționarea publicațiilor.

Daniel Ellsberg, cel care a decis să treacă peste caracterul secret al Dosarului Pentagon și să-l ofere publicațiilor media The New York Times și The Washington Post, a luat această decizie după ce, inițial fusese unul dintre cei mai aprinși suporteri ai implicării militare ale Statelor Unite în Indochina. Totuși, până în anul 1969 el a devenit convins că un război în Vietnam era de necâștigat. Mai mult, el credea că informațiile incluse în Dosarul Pentagon erau de interes public, și ar fi trebuit să fie cunoscute de către publicul larg. Înainte de a decide, totuși, publicarea, Ellsberg a încercat să discute cu mai mulți membri ai Congresului, însă niciunul dintre aceștia nu a luat vreo acțiune sau poziție publică.

În urma acțiunii sale de a publica informațiile cu caracter top secret din Dosarul Pentagon, Daniel Ellsberg fost acuzat de furt și conspirație împotriva guvernului federal, pedeapsa cerută de procurori însumând 115 ani de închisoare, însă procesul a fost considerat unul incorect, marcat de adunarea ilegală a dovezilor, și toate acuzațiile au fost respinse, în luna mai a anului 1973.