Economia firmei - comunicarea în guvernanța corporatistă

Guvernare corporativă este sistemul prin care o companie este condusă şi controlată.

Administrarea corporatiilor (guvernanta corporatista) este sistemul prin care firmele sunt conduse si controlate. „Administrarea corporatiilor implica un set de relatii intre conducerea unei unitati, Consiliul de Administratie, actionarii si alte parti asociate. Administrarea corporatiilor pune la dispozitie de asemenea structura prin care sunt stabilite obiectivele firmei, precum si mijloacele de atingere a obiectivelor respective si de monitorizare a performantelor obtinute. O buna administrare a corporatiilor ar trebui sa ofere motivatia pentru realizarea obiectivelor care sunt in interesul firmei si al actionarilor, si ar trebui sa faciliteze o monitorizare eficienta, incurajand astfel firmele sa utilizeze resursele in mod eficient” (Principiile OCDE de administrare a corporatiilor, Preambul, 1999)

Un element cheie pentru imbunatatirea eficientei economice il reprezinta o buna administrare a corporatiilor. Administrarea corporatiilor este deja pe deplin recunoscuta ca fiind esentiala pentru stabilirea unui climat de investitii atractiv, caracterizat prin existenta unor firme competitive si a unor piete financiare eficiente. Importanta pietelor financiare eficiente pentru crestere economica este acum prijinita atat la nivel macroeconomic cat si microeconomic, ca si relatia mai larga dintre deciziile de administrare a corporatiilor si cresterea economica (Raport asupra administrarii corporatiilor in tarile OCDE, 2003). Exista o mare cantitate de probe empirice care arata ca anumite aspecte fundamentale privind administrarea corporatiilor joaca un rol cheie in imbunatatirea performantelor, prin usurarea accesului firmei la pietele de capital, imbunatatind increderea investitorilor si contribuind la cresterea competitivitatii firmelor.

Stalpul principal pentru a se putea vorbi de o guvernanta corporatista reala precum si de principii eficiente de functionare a pietelor de capital il o reprezinta transparenta si informarea continua. Fara acces la informatii furnizate in mod regulat in timp real si bazate pe incredere , investitorii nu vor putea sa evalueze corect situatia reala a companiei si de asemenea nu vor putea lua decizii in cunostinta de cauza. Acest fenomen va genera un cost ridicat al capitalului precum si o mai proasta alocare a resurselor. Informarea si transparenta reprezinta de asemenea principii ce stau la baza constituirii unei piete reglementate. Acestea permit detinatorilor de actiuni precum si publicului larg sa evalueze performantele managementului cu influenta asupra comportamentului lor. Mai mult, sistemele de informare eficienta pot forma manageri ce vor avea la indemana mai multe mijloace prin care sa conduca in mod eficient. In sfarsit, transparenta si furnizarea informatiilor ofera publicului oportunitatea de a intelege structura companiei, activitatile si politicile sale astfel incat sa poata intelege performantele mediului de afaceri si standardele etice pe care acesta se bazeaza.

In timp ce transparenta si informarea continua se plaseaza intre cele mai slabe zone ale guvernantei corporatiste in Europa de Sud Est, obligatiile legale privind informarea continua sunt in general ridicate fiind impuse de legislatia in domeniul valorilor mobiliare precum si de cerintele privind listarea valorilor mobiliare, concretizate prin intocmirea de rapoarte anuale, semianuale si uneori rapoarte financiare trimestriale. In cele mai multe cazuri aceste rapoarte financiare trebuie sa fie auditate. Oricum in mare parte din tarile din Europa de Est si Sud Est acestea sunt bazate pe sistemele nationale de contabilitate care pot prezenta probleme in anumite zone.

Oricare ar fi cerintele juridice, societatile ar trebui sa stabileasca o comunicare eficienta cu angajatii si alte parti asociate in probleme care le afecteaza direct.

Accesul actionarilor la informatii trebuie sa fie imbunatatit prin folosirea mijloacelor moderne de comunicare atat de catre companii cat si de catre autoritati.

Modalitatea prin care informatiile sunt furnizate este foarte importanta pentru a se asigura in acest fel eficienta punerii in aplicare a reglementarilor. Furnizarea informatiilor de catre companii poate sa nu foloseasca investitorilor decat daca se asigura un acces eficient la aceste informatii (la timp, ieftin, etc). Pentru a se asigura un acces egal la informatii, si astfel un tratament echitabil pentru actionari, toti actionarii trebuie sa aiba in mod simultan acces la aceeasi informatie. Metodele moderne de comunicare sunt din acest aspect metode eficiente pentru asigurarea respectarii cerintelor privind furnizarea de informatii si transparenta.

Companiile din Europa de Sud-Est (SEE) respecta indatoririle si cerintele legale si regulamente si furnizeaza informatii catre burse de valori si organisme de reglementare dar in cele mai multe cazuri accesul actionarilor la aceste informatii ramane de facto, limitat si scump. Este cazul mai ales pentru actionarii din afara companiei (outside shareholders) si uneori al actionarilor minoritari, angajati ai companiei. De obicei companiile nu asigura pentru actionarii lor un acces direct la informatii prin modalitati moderne de comunicare ca de exemplu internetul. Uneori, actionarii pot obtine contra cost, copii ale situatiilor financiare sau ale rapoartelor cenzorilor sau ale consiliului de administratie, dar sunt impiedicati de costul mare platit pentru obtinerea acestora. In final, exista cerinte privind inregistrarea la administratiile financiare/registrul comertului a situatiilor financiare aprobate de adunarile generale ale actionarilor. Cu toate acestea nu toate companiile isi indeplinesc aceasta obligatie sau se achita de aceasta obligatie tarziu, iar registrele nu sunt usor accesibile actionarilor. Aceasta situatie s-a mai imbunatatit recent, unele organisme de reglementare asigurand publicului un acces electronic la informatiile companiei.