Eseu semiotică - Teorii ale limbajului

Introducere – încadrare teoretică, prezentarea conceptelor ce vor fi analizate, prezentarea situaţiei de comunicare (roman, spot publicitar, campanie de CSR, campanie electorala, film etc.).

Definiţie: ,,Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea unor informaţii sub forma unor mesaje între două persoane, ce poartă numele de emiţător şi receptor”.

În societatea actuală, comunicarea este considerată ,,miezul culturii, cunoaşterii şi a comportamentului social”. John Fiske în ,,Introduction to Communication Studies” spunea că ,,pentru viaţa noastră culturală, comunicarea este esenţială; fără ea, cultura de orice tip ar muri.În consecinţă, studiul comunicării implică studiul culturii în care este integrată aceasta”. Pe lângă faptul că, prin comunicare se realizează un schimb de mesaje, se poate observa şi un transfer de sensuri şi înţelesuri ale informaţiilor interpretate în funcţie de orizontul de cunoaştere al emiţătorului. Comunicarea şi limbajul, au un rol esenţial în dezvoltarea intelectuală a indivizilor, spre conturarea unor concepţii şi viziuni personale asupra lumii, precum si organizarea şi integrarea într-un mediu social.

Pentru a clarifica rolul limbajului în comunicare, la nivelul simţului comun, vom pleca de la studiul lui Ludwig Wittgenstein ,,Teoria jocurilor de limbaj” ,mai precis, vom discuta despre rolul ,,cuvântului-semnal” şi a ,,cuvântului-simbol”, cu referire la paradigma dintre real şi ideal pe baza spotului publicitar, creat de către compania Ogilvy Bruxelles, ce poartă denumirea de ,, Act.React.Impact”

http://vimeo.com/75487213

Descrierea situaţiei de comunicare şi corelarea conceptelor alese să ilustreze (motivare şi argumentare).

În viziunea lui Ludwig Wittgenstein jocurile de limbaj fac înţelegerea limbajului natural mult mai comprehensiv deoarece, cu toţii ştim că limba nu este întodeauna o reprezentare fidelă a realităţii, datorită utilizărilor şi reprezentărilor diferite. Deşi aparent, folosirea cuvintelor pare în unele cazuri unisensuală, rolurile acestora sunt extreme de diversificate. Wittgenstein argumentează că prin limbaj nu se semnifică nimic, deoarece semnificarea nu presupune că semnul ar sta pentru un obiect, ci mai degrabă o legătură aleatoare între nume şi obiect.