Etapa adolescenței și construirea identității - Teoria identității

I . Introducere:

După pubertate tânărul trăiește mai intens ieșirile de tip tutelar , familiar și școlar și intrarea în viața cultural-socială sau într-o formă școlară mai complexă.

Adolescența , vârsta marilor acumulări este perioada cea mai de seamă pentrualegerea drumului în viață, perioadă în care se constituie aspirațiile și idealurile profesionale și se consolidează personalitatea.Ea nu este doar o simplă perioadă de trecere spre vârsta adultă.

Prima perioadă a adolescenței este un timp al adaptării psihicului la schimbările fizice ce se produc atunci când persoana atinge stadiul pubertății. Poate fi perioada de timp în care eșecurile sunt percepute acut , simțămintele au intensitate deosebită.

Urmează un timpcând adolescentul își centrează eforturile în direcția obținerii independenței emoționale față de părinți.Această ieșire de sub tutela emoțională părintească implică și obținerea independenței în gândire , în luarea deciziilor. Deoarece adolescentul caută să-și stabilească identitate,el este deschis multor influențe fiind supus unei puternice presiuni din partea mediului. În acest timp continuă să considere cu neliniște dezvoltarea lui fizică. Astfel este evidențiată importanța pregătirii tinerilor pentru această încercare ( a transformărilor fizice) deoarece de felul în care va aprecia schimbările care se produc își va forma o impresie despre sine în cadrul căreia imaginea aspectului fizic, a corpului lor este esențială.

În acest sens trebuie lucrat atât la modalitatea de apreciere a calităților fizice (pentru a nu deveni valori supreme ) cât și pentru educarea tinerilor în adoptarea unui stil de viață sănătos care le va garanta bunăstare fizică și psihică.

Relațiile adolescentului cu părinții lui sunt adesea mai stresante pentru părinți,dar trebuie făcute încercări de a înțelegeproblemele din punctul lor de vedere.Poblemele create de procesul maturizării se datorează unui număr amplu de factori:

- Dorința exagerată a tânărului de a face parte din grupa de vârstăși de a se conforma modului de comportament al grupului adolescentin .

- Dorința de a fi diferiți și independenți de generația mai în vârstă.

- Conflictele ivite între relațiile interpersonale care au ca rezultat o agitație emoțională

- Problemele emoționale puternice devin evidente prin manifestări fizice . Stresul determină secreția în exces a glandelor sebacee și alte tulburări de sănătate.

Reacționând la acești factori , adolescentul încearcă să facă față prin singurul

comportament pe care îl cunosc- cel al copilului. Dar acesta nu îl ajută cu nimic și este forțat să găsească noi modele de comportamentcare să-l conducă la dobândirea rolului responsabil de adult.Înainte de a gândi ca un adult, adolescenții vor avea probleme în a raționa logic despre experiențele lor imediate.De aici atitudinea invincibilității pe care o au în fața pericolelor cum ar fi acela de a-și pierde sănătatea consumând droguri sau prin adaptare unui regim alimentar nepotrivit, de a contacta o boală venerică în urma contactelor sexuale.

Considerăm că o adaptare optimă este secretul unei adolescențe liniștite, o perioadă frumoasă din viață care face o trecere lină de la fantasmele copilăriei către realitățile maturității.

În cadrul acestui proces un rol deosebit revine familiei și școlii care au menirea de a pregăti pe copii pentru a deveni maturi și de a le oferi suport în acest sens.Mulți tineri nu reușesc să aprecieze corect dificultățile ( problemele)cu care se confruntă și nici nu știu să le rezolve într-o manieră pozitivă astfel apărând comportamentele de criză.

II. Caracteristici generale :

Adolescența derivă din verbul latinesc ,, adolescere” care înseamnă ,, a crește , a se maturiza” și este definit de Dicționarul de Sociologie (1939,p.19) ca „ o etapă distinctă în evoluția individului , care se situează între copilărie și tinerețe, prezentând aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial”

Despre adolescență s-a scris foarte mult, fără a se găsi însă explicații satisfăcătoare pentru toate întrebările și problemele caracteristice acestei vârste. Adolescența este cu siguranță o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea multitudinii de lucrări care abordează această problematică ne arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin atâtea atribute, epitete și metafore. J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoasă”, „a doua naștere” (1973, p.194); pentru Stanley Hall este „furtună și stress”, pentru Schopenhauer este „vremea neliniștii” iar pentru Mihai Ralea este „timpul în care luăm Universul prea în serios”. În alte texte vom găsi metafore precum: „vârsta de aur”, „vârsta ingrată”, „vârsta marilor elanuri”, „vârsta dramei”, „vârsta crizelor”, „a anxietății”, „a nesiguranței”, „a insatisfacției”, „vârsta integrării sociale”, „vârsta contestației”, „vârsta marginalității”, „a subculturii” etc.

Asolescența este probabil cea mai provocatoare și complicată perioadă de viață când trebuie descrisă , studiată sau experimentată. În perioadade viață între 10și 20ani, mai multe schimbări se produc și acum diferențele între indivizi sunt evidente mai mult decât în oricare altă periodă.Trupurile copiilor dintr-o dată vor dovedi semnele maturității sexuale iar fața devine mai puțin rotundă și mai mult osoasă. Aceste schimbări biologice din timpul pubertății sunt universale , dar în expresiile particulare , timp și extindere, varietatea arătată este enormă și depinde desigur de sex,ereditate și nutriție . Este o mare diversitate în dezvoltarea cognitivă astfel:mulți adolescenți sunt așa de egocentrici la fel ca niște copii preșcolari în timp ce alții ating stadiul gândirii abstracte ce caracterizează gândirea adultă.Dezvoltarea psihosocială de asemeni prezintă o mare diversitate , adolescenții își dezvoltă propria lor identitate ,alegând dintr-un număr vast de modele de comportament moral , sexual,politic și vocațional.

În ciuda acestor diferențe este o parte comună a experienței din adolescență, pentru că toți adolescenții se confruntă cu aceleași sarcini (greutăți ) de dezvoltare: ei trebuie să se obișnuiască cu noua lor înfățișare și măsură a corpului și conștientizarea maturității sexuale , gândesc înt-un mod nou și se luptă pentru maturitate emoțională și independență economică, caracteristice unei persoane adulte (toate aceste încercări îi va găsi pe adolescenți în confuzie și le va produce amărăciune).