Etică în afaceri

INTRODUCERE

Lucrul pe care clienţii l-au pus întotdeauna pe prim loc în lumea vânzărilor este increderea. De foarte multe ori, motivul principal pentru care oamenii cumpără o anumită marcă este increderea. Având în vedere faptul că motivele morale precumpănesc asupra celor comerciale, de multe ori în opinia publică auzim spunându-se „Daţi-mi pe cineva în care să am încredere”.

Activitatea de vânzare este un proces care trebuie desfăşurat pentru/sau împreună cu clientul şi nu trebuie inţeles ca un proces impus clientului. De aceea, inţelegerea criteriilor morale de conduită in afaceri, este deosebit de importantă deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor noi complicaţii legate de circulaţia şi administrarea informaţiilor in cadrul diferitelor grupe de lucru şi al intregii organizaţii, pentru care nu există procedee tradiţionale.

ETICA AFACERILOR

Curente recente in teoria şi practica managerială, precum Total Quality Management, configurează tot mai mult, cu un consens tot mai deplin, importanţa eticii şi moralei in afaceri. In corporaţiile moderne există deja directori pe probleme de etică (corporate ethics officers), având in acelaşi timp un număr de consultanţi independenţi in materie de etică a

afacerilor.

După Robert C.Solomon, sunt distinse mai multe nivele ale eticii afacerilor:

- nivelul microeticii, care cuprinde regulile schimbului echitabil intre indivizi;

- nivelul macroeticii, care se referă la regulile instituţionale sau culturale ale comerţului pentru o intreagă societate („lumea afacerilor”);

- nivelul molar al eticii afacerilor, care este preocupat de unitatea de bază a comerţului, respectiv corporaţia.

Micro-etica afacerilor desemnează o porţiune foarte mare din etica tradiţională: natura promisiunilor şi alte obligaţii; natura feluritelor drepturi individuale, intenţiile; consecinţele faptelor şi alte implicaţii ale acţiunilor individuale.

O caracteristică a microeticii afacerilor este ideea schimbului echitabil şi o dată cu

aceasta, noţiunea de salariu echitabil, de negociere corectă, ca şi ideea de „afacere bună” pentru ambele părţi.

Macro-etica reprezintă problemele majore referitoare la justiţie, legitimitate şi natura societăţii, adică la teme care alcătuiesc filosofia politică şi socială ale afacerii.

Nivelul molar al eticii afacerilor este compatibil cu intrebări referitoare la rolul corporaţiilor in societate şi la rolul individului in corporaţie.

Unitatea molară redă problema responsabilităţii sociale a fiecărui membru al

corporaţiei-adică rolul corporaiei intr-o societate mai vastă şi in acelaşi timp, problema responsabilităţilor limitate ale locului de muncă - adică rolul individului in corporaţie.

Conceptul principal al unei însemnate părţi din etica afacerilor este cel de responsabilitate socială, concept care in opinia lui Milton Friedman a fost transpus in celebra formulă:”responsabilitatea socială a afacerilor este de a-şi mări profiturile”.

In viziunea modernă, conceptul de responsabilitate sociala, vazut ca un concept cheie al eticii afacerilor, este o notiune morala care coaguleaza atat ideea unor virtuţi particulare implicate in aceasta sferă a vieţii (onestitatea, reciprocitatea, interesul mutual, utilitatea) cât şi ideea că există capacităţi şi disponibilităţi sociale şi morale pe care le are corporaţia insăşi.

Subiectul predilect, de suprafaţă, al eticii afacerilor il reprezintă scandalurile financiare şi „imbogăţirea peste noapte” a unora, dar temele reale şi semnificative, de adâncime, sunt, evident, mult mai diversificate.

In acest context, Richard T.De George distinge intre probleme micro-morale şi macro-morale şi consideră că, in genere, problemele eticii afacerilor, luate intru-un cadru dat şi raportate la un sistem economic, cel al capitalismului actual, pot fi impărţite in şase categorii:

- Determinarea corectitudinii distribuirii resurselor, acţiune care vizează fundamentele dreptăţii distributive (alocarea resurselor şi a veniturilor să se facă în funcţie de merit, nevoi, efort, abilitate etc.).