Etică și corupție în administrația publică

1.Definirea corupţiei

Corupţia este general recunoscută ca reprezentând o problema majoră a societăţii moderne, cu suficientă putere să pună în pericol stabilitatea şi siguranţa statului de drept, valorile democratice şi morale.

Corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: mituire, abuz de putere în exercitarea atributiilor de serviciu, frauda economico-financiara, extorcare, trafic de influentă, nepotism, favorism, deturnare de fonduri, însuşirea de fonduri nemeritate1, conflict de interese prin angajarea în tranzactii sau dobandirea unei pozitii ori a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul şi îndatoririle oficiale.

Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.2Dpdv al formei corupţia poate fi administrativă,politică şi corupţia în justiţie,iar dpdv al intensităţii corupţia poate fi “dragută” sau de mică amploare şi mare.

"Corupţia draguţă"

Aceasta formă se manifesta prin plaţi "mici" menite să determine o persoană cu capacitate de decizie, să aibă grija ca procesul respectiv să se desfasoare într-o perioadă rezonabilă de timp. Are ca punct de pornire faptul că în absenţa acestor "mici" plaţi nu s-ar întampla nimic, sau procesul ar fi întarziat peste limita suportabilă a nervilor. Cuvantul "draguţ" din sintagma se refera la valoarea plaţii şi la "mărimea" obligaţiei pe care aceasta o cumpară. În multe ţări sărace, corupţia draguţă este un dat de la Dumnezeu. Într-o societate săracă succesul în bătălia supravieţuirii de la o zi la alta este dat de recurgerea la practici, la care n-ar fi constranşi, daca ar duce-o mai bine. Din acest punct de vedere, corupţia draguţă apare ca o strategie defensivă, obligatorie pentru a-ţi hrăni şi îmbrăca familia. Angajaţi ai Agenţiei pentru Dezvoltare din Elveţia subliniaza că, fără a cultiva relaţii de prietenie prin mici atenţii, oficialii ar putea tărăgăna procedurile la nesfârşit. Astfel de "atenţii" au un efect imediat asupra rapiditatii cu care sunt rezolvate cererile lor la nivel administrativ. Tot aceştia mai arată că: cineva care vrea să reziste ferm cererilor se va confrunta cu nenumarate obstacole în calea rezolvării problemelor. Cateodată obstacolele pot fi depăşite, alteori, nu.Fiecare trebuie să se gandească cât de curat vrea să fie şi cât de neclintit îşi permite să rămână...

Urmatorul caz este menit să servească drept exemplu din viaţa reală în ceea ce priveşte corupţia. Un oficial al Băncii Naţionale dintr-o ţară în dezvoltare posedă autoritatea de a elibera autorizaţii de import. Prin licitaţie publică, o companie a obţinut contractul de distribuţie de medicamente vitale pentru populaţia ţării respective. Licenţa de import trebuie totuşi obtinuta. Dar oficialul de la banca nu vrea să o elibereze decât dacă are un şi el un profit. Cum viaţa pacientilor depinde de livrarea la timp a medicamentelor, iar oficialul întârzie formalităţile, situaţia devine presantă. Aşadar managerul companiei se decide să mituiască funcţionarul. Pentru modesta sumă de 500$ licenţa este eliberată în aceeaşi zi.

Bineînteles tranzacţia ridică semne de întrebare dpdv etic. Dar punând în balantă "păcatul" de a fi mituit pe cineva şi posibilitatea de a risca viaţa pacientilor, mita este un rău necesar. Vorba ceea: din două rele o alegem pe cea mai putin rea.

Corupţia poate avea înfluenţe directe asupra succesului în afaceri. Cu ajutorul ei tot climatul de afaceri poate fi schimbat în favoarea plătitorului. Dar fără ea se pot întampla lucruri mai grave: întarziere

deliberată, ascunderea de informatii etc. Toate acestea adunate pot determina succesul, respectiv falimentul în afaceri.

"Corupţia mare"

Deşi tranziţia de la corupţia "draguţă" la cea "mare" este fluidă în cazul individual, cea din urmă prezintă un sector distinct de probleme. În cel mai rău caz avem de-a face cu o clasă politică şi economică superioară, care abuzează de privilegiile sale, îmbogatindu-se pe spinarea populaţiei. Fiecare participant are un interes. "Furnizorul" vinde bunuri şi servicii la preţuri astronomice, în timp ce "clientul" îşi primeşte partea sub forma comisioanelor ilegale. Ruinele dezvoltării multor ţări sunt mărturiile acestor mişculatii. Cele mai multe dintre ele sunt instalaţii relativ inutile, prost adaptate, colosal de scumpe, proiecte de construcţii mamut, sau dotare armată ce depaşeşte pe departe nevoile ţării respective. În toate cazurile tranzacţiile sunt perfect legale. Natura ilicită a acestor operaţiuni este data de următoarele: luând în considerare caracterul limitat al resurselor, funcţionarii ar trebui să apere interesul public. Din motive egoiste însă, aceştia în loc să aleagă varianta optimă, implementează varianta cea mai costisitoare. Dimensiunile exagerate, complexitatea tehnologică, lipsa infrastructurii sau chiar inutilitatea acelui proiect duc la ineficacitatea acelei investitii. Din moment ce "comisioanele" sunt ridicate si bineinteles nedeclarate, daună în avutul public este proportional de mare. Acestei practici îi sunt atribuite datoriile externe ale multor ţări în dezvoltare. Din nou un exemplu va demonstra cele de mai sus:

O companie într-o ţară puternic industrializată vrea să renunte la costurile ridicate aferente construcţiei unui incinerator de deşeuri toxice, şi demarează căutările pentru o variantă mai ieftină. În acest context, un înalt oficial ministerial dintr-o ţară în dezvoltare abordează compania cu o propunere: pentru suma de 3 milioane $ acesta se angajează să aranjeze importul fără probleme a întregii cantităţi de deşeuri pentru o perioadă de 5 ani. Se va ocupa de asemenea de îngroparea deşeurilor într-o zona departată si, după părerea lui, sigură. Întâmplarea face că are în posesie destul teren lângă satul său natal, care ar fi numai bun pentru acest "proiect". Datorită interdictiei de export - import de substanţe toxice, deşeurile vor fi amestecate cu alte materiale ca nisipul sau rumeguşul. În plus, aşa va crea şi locuri de muncă pentru poplaţia zonei. După o scurtă analiza a avantajelor economice, compania acceptă.

Urmările:

Câţiva ani mai târziu populaţia din vecinatate cade victima unei boli ciudate, diagnosticata mai târziu ca fiind otrăvire cu substanţe toxice. Înaltul funcţionar jură că nu ştia nimic de astfel de substanţe şi declară că a fost păcălit de compania multinaţională. Aceasta din urmă este atacată în justitie în ţară respectivă şi este tinta protestelor în mai multe ţări, în care are filiale.

La început am conchis că fenomenul corupţiei are loc la scară mondială. Cu toate acestea, ea reprezintă o problemă mult mai gravă în ţările în curs de dezvoltare.