Forme de Oralitate în Limajul Presei Scrise

Fiind deja un element fundamental în structurarea timpului liber al omului, presa, radioul, televiziunea şi-au creeat un limbaj propriu, caracterizat prin accesibilitate şi dorinţă de a informa publicul, stilul publicistic prezintă în cele două variante ale sale (variantă scrisă şi audiovizuală) o mare deschidere spre elementele limbii vorbite, spre oralitate.

În materialul de faţă intenţionez să analizez un text din presa scrisă, ce prezintă numeroase forme de oralitate.

Materialul cuprinde informaţii referitoare la stilul oral, caracteristicile acestuia, un model de text din presa scrisă şi analiza acestuia din punctul de vedere al prezenţei mărcilor oralităţii.

Stilul oral este stilul comunicării obişnuite dintre oameni, într-un anumit mediu socio-profesional. Întrebuinţarea acestui stil este generală, este singurul stil “stăpânit” de toţi vorbitorii şi însuşit treptat încă din primii ani de viaţă.

Caracteristici:

-naturaleţea, relaxarea, degajarea în exprimare

-continuă oscilare între economie şi abundenţă în exprimare

-utilizarea diminutivelor, augmentativelor, cuvintelor peiorative

-înclinaţia spre satiră, ironie

-preponderenţa raporturilor de subordonare

-prezenţa structurilor eliptice

-prezenţa locuţiunilor şi expresiilor populare

-prezenţa mijloacelor de exprimare a afectivităţii: vocative, interjecţii, exclamaţii, verbe şi pronume personale la persoana I singular

-utilizarea figurilor de stil

Stilul jurnalistic se apropie de oralitate, din care împrumută un număr impresionant de cuvinte, procedee stilistice, locuţiuni. Oralitatea se manifestă în plan ortografic, cât şi la nivel lexical, sintactic şi pragmatic.

Editorialul - "coloana vertebrală a ziarului"

Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului faţă de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorial sau pagina editorial (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori.

Editorialul, ca orice text discursiv, este delimitat, organizat în mai multe secvenţe, cum ar fi: incipit -parte de expunere a faptelor -parte explicativ argumentativa -parte finală conclusivă.

Incipitul reprezintă secvenţa în care se creează legătura între Emiţător şi Receptor, în care se enunţă “causa scribendi” , şi anume faptul că “Elena noastră a fost dată turismului”.

În secvenţa narativă a incipitului, autorul ne prezintă modul în care a aflat de învestirea Elenei Udrea în funcţia de minstru al turismului şi reacţia imediat următoare: “Cand era să scriu frumos, mi-au căzut tastele jos”.