Habitudini Referitoare la Hrana. Globalizarea Obiceiurilor Alimentare prin Fenomenul Fast-Food

Cultură. Religie. Obiceiuri alimentare.

Ceea ce oamenii mănâncă, când şi cum mănâncă sunt chestiuni modelate cultural. În diferitele culturi, anumite alimente sunt ignorate, altele sunt tabu. Tabuurile privitoare la hrană sunt o componentă a culturii. Atat cultura, cât şi religia au un mare impact asupra alimentaţiei oamenilor din diferite colţuri ale lumii. Fiecare sărbătoare are preparatele sale specifice, bauturi şi prăjituri speciale. Iată principalele legi care guvernează meniul din bucătăria creştina, evreiască sau musulmană.

La creştini, sunt strict definite preparatele ce trebuie servite, în funcţie de fiecare sărbătoare. Unele tradiţii s-au păstrat chiar până in ziua de astăzi. Creştinii, în principiu, accepta orice fel de aliment. Dar exista şi produse alimentare care trebuie evitate în anumite perioade, cum ar fi de exemplu în timpul posturilor. În zilele de vineri, creştinii nu trebuie să mănânce carne, pentru ca Iisus a luat forma umană în Vinerea Mare, întrupându-se din carne şi sânge. Este permis însa a se mânca peşte, deoarece credinţa crestină spune că "tot ce se află sub suprafaţa apei aparţine regatului morţii şi demonilor".

Islamul interzice tot ce poate ameţi mintea. În general, musulmanilor le este permis să consume tot ceea ce nu dăunează organismului. Dar şi pentru ei există interdicţii, cum ar fi, de exemplu, consumul cărnii de porc, considerată a fi murdară. De asemenea, musulmanilor le este interzis consumul de alcool. În Coran există un verset care interzice consumul cărnii de porc, al alcoolului şi al sângelui. Prin urmare, inainte de consum, carnea trebuie curatată complet de sânge. Alcoolul ameţeşte, iar tot ceea ce are un asemenea efect este interzis de religie, pentru ca omul trebuie să fie cu mintea limpede pe parcursul întregii vieţi.

Evreii consumă separat carnea şi laptele. În Tora, cartea sfânta evreiască, este specificat că evreii pot mânca fructe şi legume după pofta inimii, pot consuma alcool, însă, la fel ca şi în islam, carnea de porc este interzisă. Religia evreiască interzice depozitarea laptelui şi a cărnii în aceleaşi containere. De asemenea, orice amestec între lapte şi carne, pentru gătit, este interzis. Dupa ce a consumat carne, un evreu trebuie să astepte trecerea a trei ore pentru a putea bea o ceaşcă de cafea cu lapte.

Bucătăria din India e la fel de diversă ca şi culturile ţării, de la tandur-ul de la graniţa NV la curry-ul cu ardei iute din sud. Indienii consideră hrana benefică cugetului. Pe lîngă mirodenii, printre ingredientele importante din bucătăria indiană se numără laptele şi produsele lactate, care fac parte din aproape toate meniurile indiene, fiind servite pentru a potoli iuţimea ardeilor din mîncăruri. Orezul stă la baza oricărei mîncări. Bucătăria Indiei se axează mai mult pe produse vegetariene. Multe specialităţi au la bază panir (caş), sursă bogată în proteine, gătită cu spanac, sos de mazăre sau seminţe de lotus. Mai sunt felurite feluri de pîine prăjită sau umplută. Dulciurile au ca component principal laptele, nucile de cocos sau de alte tipuri, brînza, orezul, morcovul, grişul. Hrana e considerată un dar din partea zeilor fiind tratată cu respect. în trecut ingridientele din fiecare mîncare erau administrate în funcţie de perioada anului şi de unele clasificări minuţioase de mîncăruri de încălzire sau răcorire, de vîrstă şi chiar de personalitate. Consumul carnii de vita este total interzis.

Bucataria chinezească este recunoscută pe întreg mapamondul ca fiind aparte, cu arome şi esenţe puternice, care stârnesc simţurile. Această bucătărie este caracterizată de aspiraţie spre perfecţiune şi echilibru între cele patru elemente ale fiecărui fel de mâncare: culoare, aromă, gust şi prezentare. Spre deosebire de alte ţări, unde carnea este principalul fel de mâncare, în China se pune accent pe carbohidraţii proveniţi din tăieţei sau orez. O tradiţie chinezească spune că prezenţa cuţitului la masă este un act barbar. De aceea, mâncarea chinezească este preparată în bucăţele foarte mici. În locul cuţitului se folosesc beţisoarele pentru mâncarea solidă şi lingura cu fundul plat pentru mâncărurile lichide.

Unii antropologi au încercat să găsească posibile explicaţii ale acestor obiceiuri, dincolo de implicaţiile lor religioase. Marvin Harris a încercat să explice tabuul hindus privitor la consumul cărnii de vită ca o adaptare ecologică: încă din cele mai vechi timpuri, în India, boii sunt folosiţi la muncile agricole iar fără ajutorul acestora oamenii nu ar putea să supravieţuiască, de aceea e interzis consumul cărnii de vită. Alţi autori au avansat ipoteza că o caracteristică fiziologică ar determina interzicerea sau respingerea unor anumite alimente. Spre exemplu, lipsa unei enzime care ajută la digerarea lactozei , la unele populaţii mongoloide, ar explica aversiunea chinezilor faţă de consumul de lapte.