Identificarea Resurselor pentru o Orientare in Cariera de Succes

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Identificarea Resurselor pentru o Orientare in Cariera de Succes.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dobrescu Emilian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domeniu: Comunicare

Extras din document

Aptitudinile

Aptitudinile reprezintă însuşirile psihice şi fizice relativ stabile care-i permit omului să efectueze cu succes anumite activităţi. Prezenţa aptitudinilor este pusă în evidenţă de uşurinţa şi rapiditatea realizării sarcinilor precum şi de calitatea superioară a rezultatelor. Există diferite tipologii ale aptitudinilor. După natura proceselor psihice implicate în aptitudini, deosebim: aptitudini senzoriale (acuitate vizuală, auditivă, olfactivă), aptitudini psiho-motorii (dexteritate manuală), aptitudini intelectuale (inteligenţa). După orientare (grad de specializare), deosebim: aptitudini generale (inteligenţa), aptitudini speciale (profesionale: muzicale, sportive, artistice, tehnice). Aptitudinea care a provocat cel mai mare interes din partea psihologilor este inteligenţa.

Paul Popescu-Neveanu face distincţie între aptitudini şi capacităţi. Aptitudinile reprezintă însuşirile potenţiale ce urmează a fi puse în valoare atunci când sunt asigurate condiţii optime, iar capacităţile sunt aptitudini împlinite care s-au consolidat prin cunoştinţe şi deprinderi.

O combinare specifică a aptitudinilor ce asigură posibilitatea realizării creatoare şi originale a unei activităţi o constituie talentul. Creativitatea (ceea ce în mod obişnuit numim talent) se referă la aptitudinea de a genera idei care sunt simultan noi şi valoroase şi la modalităţi noi în a exprima lucruri familiare. Rezultatele diverselor cercetări arată că între QI şi creativitate nu există o relaţie strânsă, mai ales la valori mari ale coeficientului de inteligenţă. Un comportament inteligent desemnează în egală măsură atât abilităţi practice, specializate, cât şi aptitudini generale. Inteligenţa este influenţată de o serie de factori după cum urmează: volumul cunoştinţelor, viteza gândirii, reacţia în faţa noilor situaţii, succesul şcolar, rolul societăţii. Cele mai importante teorii despre inteligenţă sunt: teoria genetică şi psihometrică.

1.1. Teoria genetică

Savantul elveţian Jean Piaget a fost unul dintre pionierii studiului gândirii la copii. Observând modul în care aceştia rezolvă problemele, Piaget (1965) a ajuns să propună o teorie proprie asupra dezvoltării inteligenţei, pe care o vede dintr-o perspectivă genetică, constructivistă: copiii îşi construiesc propriile mijloace (cunoştinţe procedurale), teorii şi idei (cunoştinţe factuale) despre lumea în care trăiesc pe baza interacţiunii active şi a explorării mediului lor fizic şi social. Ideea de bază de la care a pornit Piaget a fost aceea că oamenii trebuie să se adapteze la mediul în care trăiesc, iar adaptarea se face prin organizarea comportamentelor şi cunoştinţelor. El consideră că orice act chiar şi cel mai simplu presupune organizare, iar aceasta nu este posibilă fără intervenţia a două procese: asimilarea (procesul prin care informaţia nouă este încadrată în cea deja existentă) şi acomodarea (crearea de noi informaţii). Piaget afirmă că cele două procese se produc simultan în cunoaşterea activă a mediului înconjurător, copiii încearcă concomitent să încadreze noile cunoştinţe în rândul celor deja existente şi să genereze noi cunoştinţe. Specificul teoriei este acela că se referă la inteligenţă preponderent din perspectiva dezvoltării proceselor intelectuale logice şi precizează patru etape ale evoluţiei cognitive:

-Stadiul senzorio-motor (0-2 ani);

-Stadiul preoperaţional (2-7 ani);

-Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani);

-Stadiul operaţiilor formale (11-15 ani).

Meritul lui Piaget este acela de a fi arătat modul în care evoluează inteligenţa, faptul că ea îşi are originea în interacţiunile senzorio-motorii ale copiilor cu mediul înconjurător încă înainte de achiziţionarea limbajului.

1.2. Teoria psihometrică

Psihometria se referă la conceperea de probe care să permită măsurarea obiectivă a unor calităţi psihologice. Psihologul Spearman a examinat performanţele mai multor oameni în îndeplinirea unor sarcini (orientarea în spaţiu, calcul aritmetic, evaluarea unor sunete muzicale). El a constatat că performanţa unei persoane la o singură sarcină corelează pozitiv cu cea de la celelalte sarcini. Pe această bază Spearman a dedus că toate aceste sarcini trebuie să aibă ceva în comun, iar succesul oamenilor depinde de o aptitudinile generală numită factor g; şi pentru că acest factor g era atât de important în toate sarcinile, el a fost considerat cel mai important aspect al inteligenţei.

Dezvoltând teoria lui Spearman L. L. Thurstone a sugerat că, pe lângă factorul g finalizarea oricărei sarcini necesită ca oamenii să posede şi o serie de aptitudini specifice (aptitudini mecanice, spaţiale, aritmetice) numite factori s. Nu se cunoaşte exact numărul factorilor s, dar există o legătură foarte strânsă între aceştia şi factorul g.

În concluzie, abordarea psihometrică vede inteligenţa ca aptitudine generală (factorul g) rezultată din combinarea, într-o anumită măsură, a mai multor aptitudini specifice.

2. Caracterul

Caracterul desemnează ansamblul însuşirilor psihice care privesc relaţiile unei persoane cu semenii săi şi valorile după care se conduce. El reprezintă profilul psihomoral al omului şi se dezvăluie, cu deosebire în faptele de conduită, în relaţiile cu ceilalţi, cu grupul din care face parte o persoană. Trăsăturile caracteriale exprimă moduri constante, stabilizate în conduită şi nu comportamente întâmplătoare, accidentale sau situaţionale. Caracterul se formează pe parcursul vieţii ca urmare a integrării omului într-un anumit sistem de relaţii sociale, prin interiorizarea valorilor promovate de familie, grup de prieteni, societate prin însuşirea unor modalităţi de comportament. În formarea trăsăturilor de caracter un rol important îl are familia, mediul şcolar, grupul de prieteni şi mediul social.

Fisiere in arhiva (1):

  • Identificarea Resurselor pentru o Orientare in Cariera de Succes.doc