Imaginea României

Introducere

Imaginea în strãinãtate, modul în care sunt promovate valorile nationale în exterior si perceptia pe care cetãtenii tãrilor europene o au despre România reprezintã probleme reale cu care se confruntã tara noastrã în procesul de reafirmare pe plan european, dar si mondial. În contextul apartenentei la Uniunea Europeanã, în care diversitatea este un cumul de valori nationale, România ar trebui sa încearce sã îsi contureze identitatea si sã îsi promoveze simbolurile.

De la evenimentele din 1989, exploatate la scară largă de mass-media, România a fost percepută ca un fel de rudă săracă printre tările Europei Centrale si Orientale, pentru că occidentalii au ajuns să judece lucrurile doar prin prisma criteriilor economice. În acest demers exclusiv “economicist”, singura virtute este considerată cea materială, luându-se în considerare doar factori care pot fi calculati, ca de exemplu procentul din PIB pe cap de locuitor etc.

De aceea in perioada 1989-2004 imaginea Romaniei in Europa occidentala a fost una negativa. Societatea occidentală a ignorat total valorile literare, culturale, artistice care constituie, cel putin în aceeasi măsură ca si cele economice, bogătia unei tări. Occidentul are o perceptie prea materialistă asupra geografiei europene. Sunt luate în considerare numai cifrele, mereu schimbătoare, în timp ce dimensiunea geopolitică, hidrografică, ecologică este la fel de ignorată ca si valorile culturale, în ceea ce priveste Balcanii, si în special România.

Despre branding-ul de natiune

Branding-ul, element de origine comerciala, si-a depasit limitele, devenind elementul crucial pentru pozitionarea unei natiuni în lume. Din Spania si pana în Danemarca multe tari încearca sa-si proiecteze o idee clara si coordonata despre sine, atat în interiorul granitelor sale, cat si în exteriorul acestora. Totusi, putine au reusit sa-si construiasca profund si coerent un brand.

Se vorbeste foarte mult în ultima perioada despre brand-ul de tara, despre brand-ul România. Romania are nevoie de branding fiindca, evident, are o imagine negativa în exterior. Problema brand-ului România este una speciala, deoarece, în timp ce încearca sa-si construiasca un brand pozitiv, trebuie sa-l contracareze pe cel existent, care este unul negativ: copiii strazii, emigrantii cersetori, Dracula si Ceausescu. „Românii nu au dat nimic culturii europene“, spunea regizorul britanic de film Peter Greenaway în 2005. Trebuie sa gasite argumente si ambulate sub forma unei carti de vizita care sa reprezinte corect România si sa contracareze astfel de opinii. Branding-ul de tara se refera la ce trebuie facut pentru ca România si imaginea sa sa fie mai bine ambalate, promovate si vandute în exterior.

Brand-ul de natiune este un subiect relativ nou la noi în tara, subiect care, în ultimul timp, a început sa fie dezbatut în diverse conferinte locale, nationale si internationale.

Când vorbim despre imaginea unei tari vorbim despre perceptia realitatii, despre misterele psihologice ale comunicarii, vorbim despre cultura, despre diferentele culturale, despre identitatea nationala. Din aceste motive subiectul este unul dificil si complex, reprezentand o provocare politica, filosofica, etica, morala si psihologica.

Imaginea de natiune, identitatea nationala sau reputatia unei tari este responsabilitatea primara a oricarui guvern, nu este un lucru care trebuie dat, spre a fi rezolvat, unei agentii, ci este o problema ce trebuie dezbatuta si rezolvata de lideri si de popor. Poporul român este un factor important în rezolvarea acestei probleme, deoarece brand-ul România îi apartine.

Pentru o tara reputatia este totul, reputatia nu poate fi creata din nimic, nu poate fi reinventata, ci trebuie sa se bazeze pe realitate si pe adevar. Identitatea de natiune este un proces complex si dificil, deoarece nu este creata doar dintr-un logo sau dintr-un slogan, ci trebuie sa sintetizeze valorile si credintele unui popor, sa prezinte ceea ce acel popor poate oferi lumii.

Capitolul I Prezentare generala Romania

Denumire: Romania. Acest nume a fost adoptat in 1862, dupa formarea statului national prin unirea a doua principate romanesti, Moldova si Tara Romaneasca, in 1859.