Inteligența Emoțională

NOTIUNI GENERALE DESPRE

INTELIGENTA EMOTIONALA

Inteligenta emotionala este un concept relativ nou aparut destul de recent pe firmamentul stiintific. Termenul de INTELIGENTA provine de la latinescul INTELLIGERE, care înseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii între oameni.

Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gândirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre însusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor între oameni. Cât de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare în istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei în cunoastere, pâna la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pâna la eliminarea ei din existenta umana.

Roger Sperry si Robert Onstein, care dupa mai mult de doua decenii de cercetari, în 1981 au demonstrat specializarea celor doua emisfere cerebrale ce detin caracteristici si functii diferite. Emisfera stânga este responsabila de analiza secventiala, de logica actiunii, de utilizarea cuvintelor si cifrelor, altfel spus este dominata de rationalitate, pe când cea dreapta este sediul imaginatiei, orientarii spatiale, decorarii, muzicii, culorilor, ritmului, creativitatii, dominanta sa fiind intuitia.

Sistemul educational occidental pune accent, în mod traditional, pe activitati ca scris, citit, socotit (memorare-reproducere), toate caracteristice ale emisferei stângi, excluzând aproape total cultivarea facultatilor emisferei drepte. Mai mult, marcati de prejudecati, tindem sa acordam atributul de inteligenta persoanelor care exceleaza în privinta logicii si privim cu îngaduinta indivizii priceputi la îndeletniciri manuale care au diferite talente artistice.

În special Onstein a evidentiat ca acele persoane care au fost educate pentru folosirea preferentiala a unei emisfere, aproape pâna la excluderea celeilalte, erau incapabile sa o foloseasca pe cealalta. De asemenea a constatat ca atunci când emisfera dominata coopera cu cea dominanta, performantele atingeau cote superioare. A. Einstein, corigent la matematica pe când era elev, a afirmat pe buna dreptate ca imaginatia este mai importanta decât cognitia; descoperirea sa, teoria relativitatii, nu s-a facut la masa de lucru sau în fata tablei ci în timp ce facea plaja pe un deal.

Cercetarile din ultimul deceniu asupra neurotransmitatorilor vorbesc de bomba psihica capabile nu numai sa schimbe temperamentul, ci sa determine insul la comportamente extreme.

Aceste premise, ca rolul intuitilor, emotiilor si sentimentelor în viata umana, încep sa fie tot mai mult acceptate de psihologia oficiala occidentala, cea care, dupa decenii de afirmare a superioritatii cognitiei, acum îsi declina limitele si accepta alaturi de coeficientul de inteligenta (IQ) si coeficientul emotional (EQ). IQ si EQ se afla într-o relatie de interdependenta, unu fara celalalt nu pot duce la devenirea individului superior. În urma acestei ipoteze-concluzii putem explica esecurile în viata unor copii foarte bine dotati cu emisfera stânga foarte bine dezvoltata.

Nivelul coeficientului emotional este responsabil pentru gradul de autocunoastere si autoapreciere, pentru calitatea relatiilor interpersonale, pentru adaptabilitatea sociala. EQ ridicat face sa traim intens ceea ce ni se întâmpla si sa ne cunoastem mai bine atât pe noi cât si pe ceilalti. Mai mult, daca IQ este limitat genetic, EQ este infinit ca posibilitati de dezvoltare. Trindu-ne constient emotiile, acceptându-le ca natura proprie, aducem la suprafata lumea noastra adevarata, netrucata.

Cu tehnologii de investigare de ultima ora, utilizate în investigarea creierului, oamenii de stiinta sugereaza ca functiile rationale si cele emotionale se afla în relatie de interdependenta. Ceea ce fascineaza, este faptul dovedit stiintific, ca atunci când parti ale creierului care guverneaza producerea si intensitatea emotiilor sufera leziuni, intelectul si inteligenta pot ramâne intacte. Performanta la testele de inteligenta nu are de suferit, subiectul poate vorbi, analiza, conceptualiza, dar nu va putea lua decizii corecte în lumea reala, nu va putea face planuri, nu va putea comunica satisfacator cu ceilalti, va fi rupt de realitate.

Ceea ce se întâmpla exact la nivelul creierului nu este clar, dar este ce ca, aceasta componenta emotionala a existat în creierul uman cu mult înainte de dezvoltarea neo-cortexului, iar în cursul ontogenezei centrii emotiei au evoluat si ei si sunt acum în stadiul de a exercita o puternica influenta asupra tuturor functiilor cerebrale.