Introducere în Comunicare

P A R T E A I N T A I

Definiţie

Comunicarea umană se ocupă de sensul informaţiei verbale, prezentată în formă orală sau scrisă şi de cel al informaţiei non-verbale, reprezentată de paralimbaj, mişcările corpului şi folosirea spaţiului. În general, prin comunicare se înţelege procesul prin care se schimbă informaţii cu alţi indivizi.

Dicţionarul explicative al limbii române, explică astfel termenul ”comunicare”: - acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste: raport, relaţie, legătură.

Severin şi Tankard(1979) au prezentat un istoric al încercărilor de definire a conceptului de comunicare în cartea lor “Communications Theories. Origins. Methods. Uses”. Ei afirmă că definirea obiectului de studiu, ca disciplină academică, apare în al patrulea deceniu al secolului XX-lea, când Weaver include în comunicare” toate procesele prin care o minte afectează altă minte”.

După modul de percepţie a comunicării, profesorii americani Severin şi Tankard desting trei tipuri de definiţii ale comunicării:

a) Definiiţiile care accentuează dorinţa de a împărtăşi scot în evidenţă sensul comunicării şi nu semnalele transmise

b) Definiţiile care subliniază influenţarea intenţionată percep comunicarea mai ales ca pe un proces de persuasiune

c) Definiţiile care includ orice tip de influenţă sau reacţie, intenţionată sau nu, sunt cele mai cuprinzătoare

Elementele procesului de comunicare

Elementele indispensabile procesului de comunicare sunt transmiţătorul (T) sau sursa şi receptorul (R) sau destinaţia.

Transmiţătorul creează relaţia numită semnal care, prin timp şi spaţiu, contactază receptorul. Semnalul reprezintă mesajul care trebuie transmis. Transmiţătorul şi receptorul coexist într-un mediu de comunicare. Mediul de comunicare al oamenilor este reprezentat de aer, cel al computerelor de curentul electric, iar cel al delfinilor, de exemplu, de apă. O parte a acestui mediu, care leagă direct transmiţătorul de receptor, se numeşte canal, iar prin acest canal se deplasează semnalul, mesajul.

Reuşita este indicată de răspunsul receptorului care poate fi un alt mesaj, o acţiune sau o reacţie. Răspunsul se numeşte feedback.

Caracteristici

Comunicarea este intentionată şi se întâmplă,ea are loc intre elementele sistemului social, pe care le leagă in spaţiu şi timp.

În afară de comunicarea simplă , între doi indivizi, oamenii au tendinţa de a se grupa şi de a comunica prin intermediul mai multor canale, simultan.

Transmiterea şi receptarea mesajelor

Comunicarea implică, obligatoriu, transmiterea si receptarea mesajelor. Înainte de a comunica este important să reflectăm la câteva aspecte de care vom ţine seama la elaborarea mesajului:

• Ce dorim să spunem

• Care este subiectul principal al mesajului

• Ce reacţie dorim să obţinem

• Cine este implicat în comunicare

• Cât de mult trebuie să ştie receptorul despre problema în cauza şi care va fi reacţia sa

• Momentul în care se va desfăşura comunicarea

• Care este cel mai potrivit ton de utilizat

• Câte detalii trebuie oferite

• Care este cel mai efficient canal pentru a transmite mesajul( telefon, scrisoare, presa, etc.)

Întrebările la care trebuie să răspundă orice mesaj complet sunt: Cine?, Ce?, Când?, Cum?, Unde?.

Alt aspect care nu trebuie neglijat este acela legat de cele trei nivele la care se realizează comunicarea umană (Mehrabian, 1969):

-logic – al cuvintelor

-paraverbal – tonul si volumul vocii

-nonverbal – poziţie, mişcare, expresia feţei

Efectul comunicării depinde intotdeauna de natura auditoriului, de momentul ales şi de condiţiile în care se realizează procesul. Comunicarea eficientă trebuie să capteze atenţia receptorului şi să determine înţelegerea, acceptarea şi reţinerea mesajului. Aceste rezultate nu se pot obţine decât dacă sursa este credibilă, competent şi similar auditoriului.

Semnificaţia

Multe neînţelegeri între oameni apar din presupunerea greşită că mesajul unuia, înseamnă pentru altul exact acelaşi lucru. Există tendinţa de a crede că toţi înteleg mesajele la fel şi aceasta este o mare greşeală.

David Berlo este de părere că oamenii nu dau acelaşi sens tuturor cuvintelor. De aceea, simpla transmitere a unor mesaje nu înseamnă neaparărat că am transmis şi sensul dorit.

Noţiunea de semnificaţie este foarte important în comunicarea umană. Deşi nu există o definiţie clară a termenului şi nici nu se ştie exact cum se creează şi apare ea în procesul de comunicare, se evidenţează câteva puncte de vedere:

• Semnificaţia este cuprinsă în modele

• Semnificaţia este creată în mintea transmiţătorului şi/sau a receptorului

• Semnificaţia apare din interacţiunea socială a comunicatorilor