Introducere în Știința Comunicării și a Relațiilor Publice

Fenomenul stiintelor sociale a facut demonstratia constructiei sociale a realitatii si anume a afirmat ca faptul uman necesita de la nivelul banal si cotidian al relatiilor, al schimburilor de informatii cu semenii nostrii o constructie. Toate realitatile în care noi ne ducem viata cotidiana, sunt rezultatul unei activitati colective de constructie, desfasurate prin schimburi si care ne sprijina pe reguli comune de rationament ale membrilor grupului nostru cultural.

Conceptul de reprezentare studiat de psihologie acopera mai multe nivele de analiza a fenomenelor sociale.

La un nivel extern, o reprezentare este asemenea unei imagini picturale, este ceea ce a dat sa fie vazut, ceea ce este restituit simbolic, deci care poarta pecetea subiectului si a activitatii sale.

La un nivel intern, reprezentarile sociale sunt un sistem de reprezentare si de actiune a lumii. La un alt nivel tot intern, reprezentarea sociala este un fel de baza a cunostintelor elaborate social si care participa la constructia relatiilor comune unui ansamblu social.

Relatia umana este o constructie pura, o chestiune de opinie, pe care, în cel mai bun caz, partenerii si-o import mai mult sau mai putin. Lumea este o lume a interactiunii, individul fiind definit în relatie si prin relatie.

În orice comunicare, partenerii se ofera reciproc în definirea relatiilor lor, sau, pentru a spune lucrurilor pe nume, fiecare cauta sa determine natura relatiei care îl uneste cu altul. Pe de alta parte, orice prezenta a altuia, orice atitudine fata de altul este o influenta. Notiunea de influenta este intim legata de natiune si de sistem de interactiune. Fiecare comportament fata de o persoana, orice ar fi ea, este pâna la urma o comunicare a modului în care se face vazuta relatia sa cu o alta persoana, si, în consecinta, influenta asupra ei.

Identitatea individului se construieste în interactiune orice fiinta sau obiect exista pentru ca intersine relatii, cu alte fiinte sau obiecte, relatii care formeaza un sistem. Definirea unei fiinte se face prin si cu ajutorul relatiilor pe care aceasta le are cu lumea si cu altii.

Organizatiile actioneaza si intervin în comunicarea din spatiul public, astazi, ca persoane, iar efectele acestei comunicari, sunt identice cu efectele comunicarii interpersonale.

Structura si cultura unei organizatii sunt factori esentiali în stabilirea echilibrului acesteia.

În esenta, omul este o entitate bio-psiho-sociala. Aceste trei laturi se întrepatrund si formeaza un tot unitar care cuprinde mii si mii de nuante. Dintr-un alt punct de vedere, omul poate fi considerat ca o întrepatrundere a doua existente: cea materiala care are rol atât de suport cât si de transformator energetic si cea imateriala care ofera valoare si profunzime acestui suport. Cele doua laturi ale existentei noastre se diferentiaza una de cealalta dar nu sunt separate, ele amestecându-se în acelasi tot unitar si creând împreuna Gestaltul numit om. Îmbinarea si întrepatrunderea dintre existenta noastra materiala si cea imateriala nu este un proces static ci unul dinamic iar