Israel

ISRAEL

Cultură şi tradiţiile evreilor

I. POPULAŢIA ISRAELIANĂ

Statul Israel (ebraică: מדינת ישראל, Medinat Israel;arabă دولة اسرائيل, Dawlat Isrā'īl) este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu, de-a lungul malului de est al Mării Mediterane. Se învecinează cu Libanul, în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania, în est, Egipt și Fâșia Gaza.

Populația din Israel – conform Biroului Central de Statistică israelian - care include toți cetățenii sau resortisanții, dar nu muncitorii străini, în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din teritoriile ocupate, a fost estimată în iunie 2011 la 7.751.000 milioane de oameni, dintre care 5.818.200 sunt evrei.

Evreii din Israel cuprind o majoritate de nativi — născuți în țară, porecliți în limbajul curent sabra (în românește sabri, în ebraică tzabarim), restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți, la diferite vârste, în Israel.

Cetățenii arabi, al doilea grup etnic ca mărime, include atât musulmani cât și creștini. Alte minorități sunt druzi, cerchezi și samariteni. La sfârșitul anului 2005, 93% din populația arabă din Ierusalimul de Est au căpătat statut de rezidență permanentă și 5% au avut cetățenie israeliană. În înălțimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană.

Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca Statul evreiesc. În țară, o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odată cu așezarea în țară. Mai mult de trei sferturi sau 75,5% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume. Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel, 22% sunt imigranți din Europa și Americași 10% sunt imigranți din Asia și Africa( incluzând Lumea Arabă ). Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni.

II. ASPECTE PRIVIND CULTURA ŞI RELAŢIILE INTERUMANE LA EVREI

2.1Bun venit!

Salutul tradiţional de bun-venit la evrei se făcea printr-un sărut. Sărut care nu era necesar o expresie a afecţiunii; era doar o recunoaştere a venirii oaspetelui. Acest sărut putea avea diferite variante, în funcţie de statutul părţilor implicate. Dacă persoana invitată era de un rang social egal, gazda îl săruta pe obraz. Dacă un copil îl întâmpina pe părintele său, sau un student pe un rabbi, era sărutată mâna celui mai în vârstă. A neglija acest ritual însemna a ignora chiar persoana invitată.

La fiecare uşă de la o casă evreiască se găseşte o “Mezuzah”. Mezuzah este o casetă care se fixează pe rama uşii la intrarea într-o încăpere, cu excepţia sălii de baie şi la bucătărie, acestea fiind considerate locuri impure. Fixarea acestei casete care conţine 2 paragrafe din biblie (Deuteronom 6:4-9 şi 11:13-21) este una dintre cele 613 porunci pe care trebuie să le urmeze orice evreu conform credinţei iudaice. Reprezintă o binecuvântare a casei iar ceremonia este asistată de un rabin.

2.2 Limbi vorbite

Pentru străini este bine de ştiut că în Israel se vorbesc 72 de limbi moderne diferite, două dintre ele fiind oficiale:

· Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației.

· Araba în varianta palestiniană - este vorbită curent de minoritatea arabă, precum și, în graiuri și dialecte din diverse țări arabe, ca limbă secundară, de către imigranți evrei, mai ales vârstnici, originari din aceste țări.

Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză, care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948. Engleza este învățată încă din clasele primare. Fiind o țară de imigranți, sunt încă mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000, ca rusa și amharica. Ataşamentul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă.

Limba ebraică contemporană folosește alfabetul ebraic (pătrat). Alfabetul pătrat de asemenea este folosit în aramaică și idiș. Acest alfabet a fost împrumutat din arameică în sec. al VI-lea înainte de Cristos. În alfabetul ebraic fiecare semn denotă un anumit sunet. În total alfabetul conține 22 de semne, toate fiind consonante. În ebraică nu există semne alfabetice care ar fi vocale, dar unele litere (alef, ain, iud și vav) și-au pierdut calitatea de consoane și sunt folosite ca vocale.

Scrierea literelor se face una după alta, fără legătură, de la dreaptă spre stânga. Acest mod de scris se datorește faptului că primele scrieri s-au făcut pe dale de piatră, cu daltă și ciocanul, dalta în mâna stângă și ciocanul în cea dreaptă. Scrierea ebraică nu cunoaște litere majuscule și minuscule. Există două seturi de litere: unul pentru tipar, și unul pentru scrierea de mână.

Vocalele sunt înregistrate cu ajutorul vocalizării - așa numitele (נקודות) „nekudot” - o serie de puncte și linioare (ștrihuri). În majoritatea textelor vocalizarea este omisă, dar se păstrează în mod obligatoriu în textele religioase,în cântece, în poezii, în manualele școlare și în cărțile pentru copii.

Tabelul de mai jos se citește de la dreapta la stânga și de sus în jos, așa cum este direcția de scris în limba ebraică