Limba Română în Epoca Informaticii

Pentru a intelege mai bine modul de raspuns al limbii române la diversele influente putem apela la o analogie. Orice organism viu (indiferent de gradul sau de complexitate) se afla intr-un proces permanent de schimb de materie si energie cu mediul inconjurator, schimb care are loc in ambele sensuri, dinspre mediu catre organism si dinspre organism catre mediu. Organismul respectiv este nevoit sa preia din mediul inconjurator substantele si energia care ii sint necesare pentru supravietuire si sa le prelucreze in asa fel incit ele sa poata fi asimilate (adaugate la structura sa interna) sau transformate in energie necesara proceselor interne. In paralel cu acest proces de asimilare are loc si procesul invers, de transfer de materie si energie dinspre organism spre mediul ambiant. Strategia de supravietuire a oricarei fiinte presupune insa un control strict asupra schimbului de resurse cu mediul inconjurator, pentru a evita ca structura interna sa îi fie afectata in mod negativ, ceea ce ar avea ca rezultat mai devreme sau mai tirziu dezintegrarea organismului respectiv. Schimbul de resurse este mentinut deci la un nivel calitativ si cantitativ care sa aiba ca rezultat intarirea structurii interne a organismului, ceea ce va permite supravietuirea sa in conditii optime. Toate fiintele vii poseda niste mecanisme de prezervare a integritatii structurii lor interne, mecanisme care sint reunite sub titulatura de "sistem imunitar". Atunci cind acesta deceleaza prezenta unui "corp strain" (microb, virus, etc.) in organism sint declansate automat mai multe cai de neutralizare a lui, in asa fel incit sa nu se ajunga la situatia ca acest corp strain sa pericliteze strarea de echilibru (sanatate) a organismului respectiv.

Limba unui popor trebuie sa se adapteze permanent la conditiile mediului socio-politic, economic si cultural in care traieste populatia ce vorbeste limba respectiva. O limba "vie" (folosita in mod curent de o populatie formata dintr-un numar apreciabil de persoane) nu se afla niciodata intr-o stare de "incremenire", influentele asupra ei venind atit dinspre interior cit si dinspre exterior. Astfel, oamenii care vorbesc o anumita limba au nevoie de cuvinte care sa exprime realitatile specifice perioadei istorice in care traiesc si pentru aceasta ei aleg sa inventeze cuvinte noi sau din contra preiau cuvinte din alte limbi. Situatia optima din punct de vedere al dezvoltarii limbii este caracterizata de o stare de echilibru intre influentele interne si cele externe, adica intre crearea de cuvinte noi si adoptarea de neologisme. Procesul de adaptare trebuie sa duca insa la intarirea limbii respective si nu la distrugerea ei. La fel ca in cazul unui organism viu, pastrarea nealterata a structurii interne a limbii reprezinta cheia care ii va permite sa supravietuiasca si sa prospere, chiar si in situatia in care este supusa la influente externe extrem de importante.