Limbajul și morala jurnalistului

Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre persoane si obiecte. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni.

Procesul care permite fie unuia sau mai multor emitatori, fie unui emitator colectiv sa difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tiparit in cazul presei scrise, ecran, microfon in cazul televiziunii,in cazul interviurilor, emisiunilor de televiziune etc.) spre unul sau mai multi receptori constituie comunicarea mediatizata.

Mass-media sunt in general definite ca suproturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati. Aceste mijloace de comunicare in masa ofera informatii unui public tinta. In functie de public acestea isi redacteaza materialele si le ofera publicului-receptor.

Materialele trebuie corect redactate petru a fi intelese de indivizi, fara ca acestia sa fie influentati in vreun fel sau altul.

In presa tiparita informatia trebuie atent redactata. Un cuvant gresit ales poate obtine un efect contrar celui scontat, poate induce cititorii in eroare , poate oferi informatii gresite.

O exprimare incorecta, improprie introduce ambiguitati in textul jurnalistic. Un cuvant minus face mesajul incomplet.

Folosirea neologismelor de ultima ora, a limbajului de specialitate in textul jurnalistic tradeaza insuficienta cunoastere de catre jurnalist a faptului pe care il pune in atentia publicului.

Toate acestea conduc la un singur rezultat: ziarul nu este citit, iar jurnalistul nu are credibilitate.

Exista o serie de erori jurnalistice care conduc la neintelegerea textului de catre cititor, la influentarea, manipularea acestuia prin oferirea unei informatii gresite sau a unei perspective subiective asupra faptului prezentat.

Acestea sunt: erorile si capcanele jurnalistice, tonul si unghiul de abordare gresite, subinformarea, suprainformarea, ambiguitatea.

Toate acestea ingreuneaza perceperea textului si in unele cazuri manipuleaza mai mult sau mai putin cititorii.

Discursul jurnalistic trebuie adaptat la asteptarile publicului, atat publicul cat si jurnalistii acceptand aceleasi coduri si conventii culturale. Exprimarea exacta este insa pandita de multe capcane care trebuie evitate de jurnalisti si recunoscute de cititori in cazul in care ajung sa fie publicate.

Aceste capcane sunt: eufemismul, cliseul, argoul, jargonul si cuvintele depreciative. Lor li se adauga o serie de erori des intalnite in presa scrisa: pleonasmul, tautologia si erorile logice.

Eufemismul reprezinta modul de a te exprima atenuat. Folosit in textul jurnalistic, eufemismul atenueaza, deformeaza, ascunde realitatea. Pe de alta parte, atunci cand eufemismul are conotatii ironice se poate intampla ca in textul destinat informarii sa apara exprimarea opiniei, o eroare profesionala si etica grava, care poate masca o intentie propagandistica. Prin urmar, eufemismul transforma, ofera aceeasi realitate in mai multe feluri. Folosit excesiv acesta conduce la pretiozitate, la transmiterea unei realitati aseptizate.

Cliseul reprezinta o formulare care s-a uzat, in urma folosirii indelungate. Folosirea lui face discursul plictisitor, pentru ca nu ofera nici o informatie noua.

Mai mult decat atat, el este semnul unei slabiciuni in observarea realitatii de catre jurnalist, al incapacitatii lui de a sesiza si transmite noul, al inabilitatii lui de a se exprima. Cliseul, formula prefabricata, reprezinta materia prima a limbii de lemn. Aceasta ascunde adevaratele intentii, deturneaza atentia, nu exprima.

Limba de lemn este o diversiune care ofera un fals sentiment de confort psihic si intelectual.

Argoul reprezinta limbajul strazii, avand o dinamica aparte prin comparatie cu limba literara. El exista si se dezvolta in special prin metaforizare. De obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. El exista si se dezvolta in special prim metaforizare. De obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului.

Poate insa sa apara citat pentru a arata personajul, pentru a-l situa social, cultural si geografic, prin limbajul pe care il foloseste.

Jargonul este termenul pentru limbajele de specialitate. Folosit intre specialisti, acesta poate sa apara in presa de specialitate.

In schimb, in presa de popularizare sau in presa de informare generala, jargonul trebuie corect tradus intr-un limbaj accesibil tuturor, fara a altera realitatea. Apropiate de sfera jargonului sunt neologismele de ultima ora, de cele mai multe ori inutile, numite si barbarisme.