Manipulare sau Persuasiune prin Televiziune

„Televiziunea manipulează! “De unde ştim? O spune toată lumea. Şi că acele adevăruri asupra cărora, odată formulate, nu se mai apleacă nimeni decât cu riscul de a fi ars pe rug (pământul e plat, soarele se învârte în jurul pământului, cu cât un lucru este mai scump, cu atât valoarea lui adevărată e mai mare), şi axioma „televiziunea manipulează “s-a înfipt straşnic în conştiinţele oamenilor. Deşi pentru marea masă a telespectatorilor, noţiunea de manipulare este confuză şi le-a fost transmisă, culmea, prin mijloace massmedia, axioma aceasta a dat bătăi de cap în primul rând ziariştilor. Din dorinţa de „obiectivitate “, jurnaliştii au început să construiască cu atâta atenţie emisiunile încât rezultatul este, de multe ori, o capodoperă de manipulare inconştientă, care reflectă toate percepţiile, convingerile şi motivaţiile realizatorului. Puţini ştiu exact cum şi mai ales, de ce manipulează televiziunea, prin ce mijloace şi cu ce rezultate. Puţini se simt manipulaţi, crezând cu tărie în superioritatea lor intelectuală datorată simplului fapt că „ştiu “că televiziunea manipulează. E ca şi când un om nu s-ar îngrăşa mâncând dulciuri pentru simplul fapt că ştie că dulciurile îngraşă. Cel mai greu lucru pentru un telespectator este să accepte că este manipulat de ceea ce vede. Distrugerea încrederii în televiziune ar duce, automat, la renunţarea la aceasta şi, implicit, la motivaţiile care îl fac să o privească: nevoia de siguranţă, de explicaţii, de sfaturi.

Manipularea reprezintă acţiunea prin care o persoană, un grup, o colectivitate este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că persoana vizată cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere. Manipularea este o tehnică de propagandă, este o componentă a ei, cealaltă fiind persuasiunea. Manipularea este o metodă prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor şi determină formarea unor convingeri noi şi reacţii conforme cu interesele celui care a pus în practică sistemul de propagandă. Pentru a fi eficientă, manipularea, oricât de grosieră ar fi, trebuie să dea senzaţia telespectatorului că are deplină libertate de gândire şi decizie.

Mijloacele prin care se poate efectua manipularea sunt numeroase, atât verbale, cât şi non-verbale. Manipularea produce efecte asupra individului sau grupurilor în grade diferite, deoarece oamenii au capacitatea de a verifica, aprecia, interpreta şi evalua. Există, după unii autori, manipulări mici, medii şi mari (care se obţin prin modificări minore sau de amploare ale unei situaţii sociale), manipulări pentru cauze mici şi pentru cauze mari, manipularea cotidiană şi manipularea istorică. Toate au la bază concepte ca: influenţă, putere, intenţionalitate, comunicare, schimbare, atitudine, comportament.

Ca o manipulare să fie cât mai eficientă, trebuie îndeplinite câteva condiţii esenţiale: numărul persoanelor care receptează mesajul să fie cât mai numeros, timpul între emiterea şi receptarea mesajului să fie cât mai scurt, canalul de transmitere a mesajului să fie specializat în transmiterea de informaţii publicului larg. Presa, atât cea scrisă, cât mai ales cea audio-vizuală îndeplineşte aceste condiţii. Ba, chiar mai mult, ea reuşeşte, involuntar sau nu, să amplifice caracterul mesajului transmis de manipulator. În acest fel ea acţionează ca o cutie de rezonanţă mărind impactul pe care îl avea mesajul iniţial.

Spre deosebire de metodele de convingere raţională, prin manipulare nu se urmăreşte determinarea celuilalt de a înţelege mai corect şi mai profund problema discutată ci, dimpotrivă, inocularea senzaţiei de înţelegere (superficială) şi obţinerea unei reacţii inconştiente, instinctuale, rezultat al eficacităţii mesajelor relaţionale. Se poate observa cu uşurinţă că cei mai de succes oameni care apar în televiziune (politicieni, afacerişti, realizatori sau moderatori de programe, intelectuali) sunt aceia care stăpânesc capacitatea de a explica orice cu cuvinte puţine şi simple, „pe înţelesul tuturor “. Folosirea unui limbaj popular, uşor decodificabil, indiferent de gradul de instrucţie, îl fac pe cel de acasă să aibă senzaţia că înţelege în profunzime problema discutată şi să acţioneze în consecinţă. Se poate manipula şi prin crearea intenţionată de confuzii dar rezultatele sunt imprevizibile de cele mai multe ori, din cauza labilităţii unui sistem uman aflat în cumpănă. De aceea, de cele mai multe ori, pasul 1 în manipulare este explicarea foarte simplă, care să prindă imediat fără să mai permită apariţia necesităţii de a pune întrebări suplimentare. Cei mai buni manipulatori ştiu dinainte ce întrebări i-ar putea pune (sau îşi pun) telespectatorii şi răspund la acestea înainte de a fi chiar conştientizate de aceştia. Astfel, cel de acasă are senzaţia extrem de puternică că cel ce vorbeşte spune adevărul pentru că altfel „ar fi incapabil să răspundă la întrebările pe care nu i le-a pus nimeni încă “.