Medierea - O Soluție Viabilă pentru Depășirea Conflictelor

Conflictul este un proces firesc, care poate să apară şi să se dezvolte în orice comunitate, indiferent de numărul de membri din care constă aceasta. O societate fără conflicte este imposibilă, utopică, or fiecare persoană are propriile opinii, viziuni, principii, urmăreşte anumite scopuri şi are anumite aşteptări, care nu pot să coincidă în totalitate cu cele ale semenilor săi.

Indiferent de numărul conflictelor care survin în cadrul unei colectivităţi, elementul-cheie îl constituie capacitatea de a le aplana, întrucât, după cum menţionează un pedagog rus, „secretul şi farmecul vieții noastre nu stau în lipsa unui conflict, ci în hotărârea şi priceperea noastră de a-l rezolva” .

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, noţiunea conflict presupune o „neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuție (violentă)” .

În opinia specialiştilor, „conflictul este o consecinţă naturală a diversităţii” . Într-o formulă mai desfăşurată, acest termen poate fi definit drept „un proces care apare la stabilirea relaţiei dintre două părţi şi defineşte caracterul interacţiunii dintre acestea” . Aşadar, conchidem că noţiunea de conflict are la bază câteva elemente-cheie: interacţiunea dintre părţi (fie că acestea reprezintă un individ sau un grup de indivizi) şi diferenţa sau diversitatea (diferenţa de opinii, de comportamente, de scopuri şi obiective etc.).

Revenind la ideea citatului de mai sus, accentuăm că adevărata problemă nu o reprezintă declanşarea conflictului (acesta poate izbucni incendiar sau să se dezvolte latent), ci modul cum îl stopăm, or, după cum afirmă poetul şi scriitorul român, Ion Untaru, „stingerea cu forţa a unui conflict, poartă în el şi germenii altor viitoare conflicte care nu vor întârzia să se manifeste” .

Ion-Ovidiu Pânişoară, în lucrarea sa Comunicarea eficientă, susţine că fenomenul conflictului reprezintă „dimensiunea esenţială a comunicării”, iar pentru soluţionarea lui identifică două tactici: negocierea şi medierea.

Negocierea, în opinia profesorului, „desemnează procesul pe care îl utilizăm pentru a ne satisface necesităţile atunci când ceea ce ne dorim este controlat de alţii” . Acest proces se axează pe atingerea scopului propus prin oferirea a ceva în schimb, care, într-o anumită măsură, compensează ceea ce se solicită.

Medierea constă în „intervenţia terţei părţi, neutră în raport cu părţile aflate în conflict, în rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării şi oferirea de sugestii” .

Această noţiune provine de la cuvântul latin mediare, în traducere semnificând mijlocire, intermediere. În limba română, acest lexem este un derivat al verbului a media, care, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, înseamnă „a mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse” .

Într-o formulă mai simplă, procesul de mediere poate fi explicat astfel: să presupunem două persoane sau grupuri de persoane sunt în conflict şi, individual, nu sunt capabile să ajungă la un numitor comun şi, astfel, să depăşească această stare. În acest caz, intervine o persoană terţă, neinteresată şi neinfluenţată de situaţia conflictuală, care, ţinând cont de interesele şi doleanţele ambelor părţi, oferă conciliere, identifică şi propune soluţii pertinente pentru aplanarea conflictului.