Modernismul românesc - teoria sincronismului și a imitației valorilor

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica care include artele vizuale, arhitectura, muzica si literatura progresiva care s-a conturat in circa trei decenii inainte de anii 1910 – 1914. Termenul de “modernism” constituie eticheta aplicata ultimelor forme de expresie ale spiritului inovator in planul creatiei artistice. In sfera conceptului de modernism se insumeaza toate conceptele de avangarda literara. Daca inainte de Primul Razboi Mondialm principalele discutii din reviste se purtau in jurul semanatorismului, poporanismului si simbolismului, in perioada interbelica, disputele literare se duc in jurul modernismului si al traditionalismului. Termenul de modernism apare la noi ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu asupra dezvoltarii literaturii si se refera la principalele elemente inovatoare in poezie, proza, critica, pe care doctrina lovinesciana le propune.

Traditionalismul este o reactie la modernism. Continuand idei si forme vechi, fara insa a le repeta, el promoveaza o literatura de orientare moderata.

In “Istoria literaturii romane moderne”, Eugen Lovinescu face o disociere intre “modernismul teoretic”, practicat la revista “Sburatorul” sub forma unei bunavointe principiale fata de toate formele de diferentiere literara si “modernismul de avangarda si experimentare” al unor reviste de atitudine extremista precum “Contimporanul”, “Integral”, “Unu”. Modernismul promovat de revista “Sburatorul” si cenaclul cu acelasi nume este afirmat in “Istoria civilizatiei moderne” si “Istoria literaturii romane moderne”. Eugen Lovinescu porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului (saeculum) explicat prin factori materiali si morali care imprima un proces de omogenizare a civilizatiilor, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica.

In conditiile in care exista decalaje intre civilizatii, cele mai putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate. Influenta se realizeaza in doi timpi: mai intai se adopta, prin imitatie, forme ale civilizatiei superioare, apoi, dupa implementare se stimuleaza crearea unui fond propriu. Teoria imitatiei este preluata de la francezul Gabriel Tarde .

Mergand pe firul istoric al dezvoltarii Romaniei moderne, Lovinescu se opreste la prima jumatate a secolului XIX si introducerea capitalismului în Principatele Romane, pe care o considera cauza majora a schimbarilor survenite in tanarul stat suveran. Totodata economistul şi sociologul Stefan Zeletin , reprezentant al neoliberalismului romanesc, investigheaza schimbarile de natura economica si sociala, ajungand substantial la aceleasi concluzii. Cei doi considera ca introducerea capitalismului occidental a reprezentat forta principala din spatele modernizarii tarii, Lovinescu preocupându-se de mentalul romanesc, in timp ce Zeletin delimitează schimbarile de natură economica si sociala.

Fenomenul formelor fara fond pe care il combatuse Titu Maiorescu este acceptat de Eugen Lovinescu, care il socoteste inevitabil si creator, considerand ca formele pot sa-si creeze uneori fondul. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea literaturii romane. Principiul sincronismului in literatura inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.

Termenul de “sincronism” provine din franceza, care la randu-i provine din grecescul “syn” (impreuna) si “cronos” si defineste notional proprietatea a doua sau mai multe fenomene de a se produce si a se manifesta in acelasi timp. La baza sincronismului lovinescian sta teoria valorilor estetice, dupa care, odata cu trecerea timpului valorile estetice sunt supuse unei mutatii necesare. Asadar, operele trecutului isi pierd valoarea estetica si prezinta pentru noi un interes documentar istoric. Potrivit teoriei, pentru noi nu ar fi estetice decat operele create in timpul nostru. Din aceste idei deriva si conceptul lovinescian de sincronism care reprezinta fenomenul de difuzare geografica simultana a valorilor literare. El considera ca atata vreme cat sensibilitatea unei epoci e aceeasi, valorile se transmit, datorita mijloacelor evoluate de comunicare, de la un popr la altul prin influenta, imitatie si adaptare intr-o stransa legatura si interdependenta cu celelalte culturi ale altor tari. "Sincronismul inseamna, dupa cum am spus, actiunea