Nevoia de Publicitate

În aceasta lucrare, am luat în considerare operele de mare anvergura ale unor scriitori francezi extrem de apreciati si anume "Fericirea ca obligatie" de Francois Brune respectiv "Publicitate si societate"de Bernard Cathelat în încercarea de a demonstra influenta publicitatii asupra individului. M-am axat în special asupra acestui aspect si anume influenta publicitatii asupra individului în calitate de consumator întrucât acesta este pionul principal în cadrul unei societati de consum. Astfel, publicitatea are functia de a determina indivizii sa creada ca întreaga lor viata socio-culturala poate fi satisfacuta prin consum. Mesajul publicitar are numeroase efecte asupra consumatorului, efecte ce variaza de la caz la caz, evident. Lucrarea pune în evidenta câteva dintre formele de depersonalizare la care ne expun reclamele: concentrarea excesiva asupra placerii, identificarea cu tipuri umane valorizate, stereotipiile.

În cele ce urmeaza voi defini publicitatea o voi face prin intermediul celor doi scriitori Brune si Cathelat.

"Publicitatea este unul dintre fenomemenele cele mai pregnanate si mai atragatoare ale vietii moderne care a invadat România în ultimii sase ani". (Francois Brune, 1996)

"Publicitatea este un fenomen relativ recent, nascut si dezvoltat în cultura noastra o data cu noua forma de economie." (Bernard Cathelat, 1992)

În viziunea lui Brune marile tehnici ale dresajului publicitar consta în " a reduce, a frustra, a erotiza, a recupera, a conditiona, a infantiliza." Se presupune ca fiecare dintre noi va regasi armonia si iubirea din cadrul unei familii într-o tarta, prin savurarea acesteia, va uita de grijile si problemele cotidiene într-o pereche de blugi firmati sau nu. Sunt perfect de acord cu cele spuse de Brune, întrucât în ziua de azi orice apare la te levizor, fie ca are sens sau nu, pare normal.

Astazi publicitatea a cucerit aproape toate mijloacele de informare, este omniprezenta. În fiecare zi suntem bombardati cu sute de campanii publicitare, spoturi publicitare cu mesaje diferite. Toate acestea însa, nu fac decât sa exploateze consumatorul. Mitologia publicitara dezvolta fara nici un fel de inhibitii nostalgiile sau mai bine spus visele fiecaruia dintre noi. Un exemplu concludent în acest sens: un spot publicitar la brânza Roquefort. Ca orice print demn de acest nume, se caracterizeaza prin origine. Esenta i-o da fief-ul: nu exista brânza dicnolo de Roquefort. Morala acestei reclame este urmatoarea: cine manânca acest tip de brânza devine regele mesei. Astfel, omul este deposedat de simtul realitatii în folosul puterii publicitare. Se poate întâmpla ca uneori consumatorul sa reziste acestor strategii de marketing. Exista persoane care refuza mesajul comercial sau mai rau detesta anumite produse întrucât nu-si tin promisiunile din magia publicitara. Astfel, publicitatea ajunge sa frustreze individul.

O alta forma de modelare a incostientului uman prin reclame consta în erotizarea produselor. Conform lui Brune "erotizarea produselor este intentionata, sistematica si calculata." Este foarte adevarat ceea ce afirma autorul. De exemplu produsele de frumusete sunt considerate ca mijloc de seductie. Omniprezenta acestor tip de produse încurajeaza individul sa-si dezvolte sexualitatea, facându-l sa creada ca aceasta este si ea un obiect de consum. Produsele cosmetice lasa sa se înteleaga ca frumusetea nu poate fi decât produsa. Acestea au o finalitate sexuala. Erotizarea generala a câmpului publicitar, atât a continuturilor (produsele sale), cât si a punerii lor în scena conditioneaza la echivalenta public = sexualitate. Jacques Seguela spune ca obiectivul publicitatii este acela de a cuceri imaginarul oamenilor. Si cum poti sa obtii acest lucru mai bine decât prin prezentarea produselor care solicita libidoul public.

Pe de alta parte, în conceptia lui Cathelat, consumul de produse de înfrumusetare si de lenjerie al unei femei poate fi "expresia simbolica a unei pulsiuni narcisiste". Oamenii sunt împinsi sa nu mai existe decât modelându-se dupa "produse fals umanizate." Campania Lancaster în care însusirea persoanelor de catre produs este proclamata deschis întareste ideea lui Francois Brune.