Nivelurile Comunicării

Drept notiune de nivel cunoastem inaltimea la care se afla un punct în raport cu un plan orizontal dat, sau nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei, a pozi’iei, a suprafetelor orizontale si un al treilea indice de explicare este stadiul, gradul de dezvoltare treptata, gradul de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale populatiei. Astfel, putem spune ca nivelurile reprezinta diferenta realizata într-o categorie anume a elementelor contradictorii ei.

Astfel nivelurile comunicarii reprezinta gradul de satisfacere a nevoii oamenilor de a comunica, deoarece omul prin comunicare se dezvolta, se cunoaste pe sine si pe aproapele sau. Fara de comunicare omul ar fi un animal salbatic lipsit de aparare, care pentru dobîndirea nevoilor ar aborda tehnicile animalelor de dobândire. Tot ce tine de fapte si de comunicare, de cuvintele rostite face ca omul sa se simta împlinit ca se poate exprima, ceea ce duce la fericire. Iar fericirea, dupa cum putem observa printre maximele lui Epicur (discipolul lui Democrit), consta doar în placere, el distingînd mai multe tipuri de placeri.” Printre dorintele necesare, altele care sunt naturale, dar nu necesare si, în sfîrsit, unele care nu sunt nici naturale, nici necesare, ele fiind produsul unei judecati iluzorii”.

Drept comunicare cunoastem actiunea de a face cunoscut, a da stire, a înstiinta, a raporta si respectiv rezultatul actiunii date. Comunicarea presupune transmiterea informatiei. Drept continut al comunicarii sunt considerate cunostintele stiintifice si de viata. Comunicarea reprezinta o prezentare, într-un cerc de specialisti, a unei contributii personale intr-o problema stiintifica. In comunicare pot fi transmise deprinderile si priceperile. Comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor socio-umane se sustinea in mod traditional, ci si al sistemelor fizice si biologice, la nivelul carora se realizeaza procese de reglare.

Procesul de comunicare se caracterizeaza prin frecventa si periodicitate, prin amolititudine sau intensitate, prin natura substantial-calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor.

Comunicarea abordeaza fiecare treapta de dezvoltare a omenirii, fiecare sfera de activitate. Una din sferele date este comunicarea politica . Genul dat de comunicare evoca, constituie transmiterea de sens relevant functionarii sistemului politic. Comunicarea politica, asemeni oricarei alte comunicari, necesita un emitator, un mesaj, un canal sau un mijloc de transmitere si un receptor. De regula, comunicarea politica presupune cuvântul scris sau vorbit, dar poate avea loc prin orice semn, simbol sau semnal prin care se transmite sensul. Astfel, comunicarea poate include actiuni simbolice, cum ar fi arderea unei fise de transfer, votarea, asasinatul politic sau expedierea unei flote în jurul lumii. Mare parte din comunicare politica este domeniul unor institutii specializate, cum sunt mass-media, agentiile guvernamentale de informatii sau partidele politice. Cu toate acestea, se întâlneste în orice ambient social, de la discutii fata în fata pâna la camerele parlamentare. Deci, studierea comunicarii politice are o vechime ce coboara pâna la Platon, cel putin, dar studiile moderne dateaza din perioada de dupa primul razboi mondial, când s-a analizat propaganda de razboi. De atunci încoace, s-a acordat multa atentie analizarii formelor si obiectivelor comunicarii politice, mijloacelor de transmitere, continutului mesajelor si impactul mesajelor asupra receptorilor. Într-un context mai larg, Karl Deutsch a sugerat ca centrul stiintei ar putea deveni comunicare politica, considerând aici sistemele politice drept retele vaste de comunicare. Abordarile structural-functionale clasifica de regula comunicarea politica una din functiile principale ale sistemelor politice.

De aici putem spune ca comunicarea evoca una dintre principalele functii al sistemului respectiv sferei de activitate.

- Raportînd cele spuse anterior la experienta, cunoasteri si analize gasim evidentierea de catre psihologi a urmatoarelor niveluri de comunicare :

1. macronivelul –comunicarea la acest nivel este considerata una din cele mai importante laturi ale modului de viata al personalitatii, în care se reliefeaza clar continutul dominant al activitatii.

2. mezanivelul -comunicarea la acest nivel presupune contacte pe o anumita tema. Realizarea temei se poate produce cu o singura persoana sau cu un grup se poate termina într-o singura sedinta sau poate necesita câteva întâlniri, acte de comunicare. Convorbirea în limitele temei are început, mijloc si sfârsit; Adica ea prezinta un proces.

3. micronivelul –acest nivel presupune actul de comunicare, caruia îi revine rolul de unitate elementara specifica. Un astfel de act de comunicare poate fi considerat „întrebare-raspuns”, strângerea de mâna, o privire semnificativa.

- Formulând sarcina de comunicare orala trebuie stabilit continutul si volumul materialului pe care trebuie sa-l stapâneasca studentul. Putem stabili trei nivele de lucru cu materialul didactic.

1. Nivelul lingvistic de predare a materialului presupune lucrul cu exercitii de limba (gramaticale, lexicale, fonetice) si vorbire (orientate spre mijloacele lingvistice pentru realizarea intentiilor de comunicare, actului de comunicare). Pe parcursul realizarii exercitiilor pregatitoare (de limba si vorbire) studentii îsi însusesc cunostintele si-si formeaza deprinderile.

2. Nivelul extralingvistic de prezentare a materialului didactic presupune însusirea cunostintelor de cultura si civilizatie, familiarizarea cu normele de conduita si exprimare în situatii standard (ex. modul de folosire a telefonului automat).

3. Nivelul de comunicare practica presupune dezvoltarea priceperilor de comunicare legata de consolidarea ulterioara a cunostintelor si deprinderilor dobândite, însusirea faptelor extralingvistice si a priceperilor corespunzatoare referitoare la conduita lingvistica si nelingvistica a studentului într-o situatie noua.