Popular culture

Eseul de față își propune să demonstreze că Trilogia Matrix (MATRIX, MATRIX REVOLUTION, MATRIX RELOADED) este un produs mediatic ce aparține popular culture. Canalul ales pentru acest studiu este cinematograful. Segmentul de public vizat de film în opinia mea este preponderent genul masculin, însă nu este neapărat o regulă, cu vârsta cuprinsă 16-45 ani, dar în special tuturor celor care sunt pasionați de filme de acțiune science-fiction.

Însă, o analiză a unui produs ce aparține popular culture trebuie mai întâi să înceapă cu definirea conceptelor cu care voi opera de-a lungul acestui eseu, mai exact definirea conceptului de popular culture, a perspectivelor și accepțiunilor multiple ale acestui concept, dar și a caracteristicilor fundamentale.

Conceptul de popular culture este unul extrem de dezbătut de diverși specialiști, existând o mulțime de definiții și dezbateri pe marginea definirii acestuia. Chiar John Storey susține că există extrem de multe definiții ale acestui concept.

Fenomenul de popular culture a luat naștere la începutul secolului XX, când apariția industriilor culturale, adică a tehnologiilor generalizate de comunicare, dar și a mediilor (canalelor) au generat probleme legate de înțelegerea și de noul tip de consum al produselor puse în circulație de acestea.

În cartea sa, Monica Spiridon afirmă că popular culture vizează „practicile de producție și

consum ale culturii de succes comercial, care, în zilele noastre, este în cea mai mare parte

furnizată de media”.

Într-una din lucrările sale ce își propune studierea fenomenului popular culture, John Storey susține că în categoria popular culture putem include orice produs, care însă într-un interval de timp determinat sau într-o perioadă istorică nu respectă formele canonice de cult oficial recunoscute și comunicate de instituțiile și autoritățile acelei perioade.

Produsele de popular culture au fost create.pentru a oferi “plăceri.ușoare”, accesibile.pentru toată lumea, dar fără a.necesita depunerea.nici unui efort, invitând.doar.la“consum”.

Theodor Adorno, subliniază într-unul din studiile sale „Reconsiderarea industriei culturii”, care sunt consecințele consumului produselor de popular culture asupra tuturor tipurilor de consumatori: popular culture produce prin intermediul filmului, al radioului și al revistelor, bunuri culturale standardizate pentru a manipula masele și pentru a le aduce în starea de pasivitate. „În această industrie a popular culture individul este o iluzie din cauza standardizării mijloacelor de producție.”

Există o serie de caracteristici structurale și funcționale ale popular culture care se manifestă în zilele noastre cel mai frecvent, și anume: transmedialitatea, recursul la prefabricatele reciclabile, neutralizarea/ schimbarea de regim de consum, proximitatea cu cotidianul, divertismentul. Acestea nu reprezintă singurele trăsături, însă așa cum am menționat sunt cele mai răspândite.

Transmedialitatea reprezintă cea mai vizibilă trăsătură din punct de vedere dinamic a popular culture, fiind puternic impulsionată de tehnologie și economie. Ea nu înseamnă simpla.distribuire a unui mesaj, a unei.povești în diferite.media, ci reprezintă „procesul prin care elemente integrale ale unei ficțiuni se dispersează în mod sistematic pe mai multe canale de livrare, în scopul de a crea o experiență unitară și coordonată de divertisment.”

Transmedialitatea cunoaște două aspecte, numite și vârste: vârsta adaptării, sau a bulgărului de zăpadă (așa cum o numește Marie Laure Ryan ) și vârsta culturii participatoare și a co-creației.

Cea dintâi presupune o relație de tipul sursă-adaptare și poate lua forma unei relații între produse ale aceluiași canal sau ale unor canale diferite. Produsele se susțin reciproc și își transmit unul altuia segmente de public fidel, generând astfel o relație de schimb de tipul win-win.

Cea de-a doua vârstă a transmedialității, cea a culturii participatoare și a co-creației, este facilitată de francizarea transcanal și digitalizare, astfel transmedialitatea este construită

conștient, de la început, ca o franchisă culturală.

În plan economic are loc trecerea de la franciza de canal la franciza transmedicatică, însă acestea trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca fanii să le accepte, cum ar fi ca acestea să funcționeze ca piese de tip puzzle ale unui univers coerent și în expansiune.

În plan tehnic are loc digitalizarea care favorizează interacțiunea consumatorului cu produsul consumat.