Procesul Comunicării în Situatii de Criza

1. INTRODUCERE

Comunicarea in situatii de criza este cea mai provocatoare si fascinanta practica a comunicarii. Informatia lipseste sau este saraca si nu este timp suficient pentru cercetare si culegere de date. Este greu de stabilit in situatii de criza ce optiune reprezinta o alegere buna sau gresita. Un curs stabilit al actiunii deschide o serie de probleme, iar un alt curs va deschide un altul. Importanta pentru rezolvarea crizelor este decizia rapida si comunicarea eficienta si eficace.

Comunicarea cu presa, construirea unei relaţii bune cu aceasta, presupun un efort din partea instituţiei sau persoanei comunicatoare, dar acest efort nu întârzie să dea roade. O presă bine informată înseamnă o populaţie bine informată – iar o presă binevoitoare înseamnă o populaţie cooperantă.

Pentru un om care ocupă o poziţie publică, mass-media trebuie să fie un sprijin, un partener câştigat – altfel, aceasta nu va întârzia să devină un inamic sau o spină iritativă, un vânător de greşeli sau o sursă de comentarii sarcastice, toate situaţii care nu sunt numai neplăcute, dar pot totodată să îngreuneze considerabil rezolvarea sarcinilor de îndeplinit.

Pentru a aborda subiectul “gripa aviară” în relaţia cu presa, trebuie să fiţi pregătit pentru un tur de forţă pe termen lung. Din punctul de vedere al omului de relaţii publice, acest subiect este extrem de complex şi are multe elemente care pot fi sensibile în comunicare, inclusiv putând ajunge în situaţii de “comunicare de criză”.

Strategia ideală este de a susţine un proiect de comunicare cu presa şi populaţia pe termen lung, structurat în mai mulţi paşi şi care să combine mai multe tehnici de relaţii publice.

2. CRIZA ŞI CONFLICTUL. Definiţii

Situaţiile de criza si conflict constituie pentru comunicatori unele dintre cele mai grele teste de abilitate si deontologie profesionala.

CRIZA este definita ca o perioada in dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor, izbucnirea conflictuala a tensiunilor, fapt ce face dificila functionarea sa normala, declansandu-se puternice presiuni spre schimbare.

CONFLICTUL este caracterizat drept opozitie deschisa, lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale. In esenta, conflictul este o neintelegere, ciocnire de interese, dezacord

(un antagonism, o cearta, diferend sau o discutie violenta), iar modelul sau de dezvoltare si stingere presupune cinci etape relativ distincte:

1. dezacordul;

2. confruntarea;

3. escaladarea;

4. de-escaladarea;

5. rezolvarea.

Implicatiile mediului si canalelor de comunicare in ceea ce priveste strategia comunicationala in situatiile de criza si conflict, ne trimit la cerintele rezultate in urma analizei conditionarilor legate de elementele procesului de comunicare.