Procesul European de Integrare

Integrarea economica europeana este o cooperare economica multilaterala, institutionalizata, interstatala, bazata pe princii si pe reguli stabilite prin Tratate si alte reglementari convenite, cu scopul de a crea un spatiu economic cat mai unificat, capabil sa genereze un efect multiplicator, care sa se regaseasca in final intr-o eficienta si bunastare sporite. La baza integrarii se afla si procesul de globalizare, cele doua fenomene fiind complementare.

Integrarea economica interstatala s-a desvoltat in special, in a doua jumatate a secolului XX, in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Evolutia a fost de la simplu la complex, principalele forme de integrare economica interstatala fiind:

1. Zona de liber-schimb sau zona de comert liber – in cadrul careia tarile elimina taxale vamale si restrictiile cantitative in relatiile economice reciproc, isi pastreaza insa o politica comerciala proprie in relatia cu tarile terte. Este vizat in special comertul cu marfuri.

2. Uniunea vamala prezinta aceleasi caracteristici ca si in zona de liber schimb, cu deosebirea ca, politica comerciala – vamala – in relatie cu statele terte (din afara Uniunii) este comuna si anume are aceleasi taxe vamale si alte restrictii.

3. Piata Comuna este o forma mai evoluata a integrarii economice, deoarece garanteaza cele 4 libertati fundamentale- a marfurilor, serviciilor, persoanelor, a capitularilor, iar politica comerciala externa este comuna. Este ceea ce numit in prezent Piata Interna Europeana.

4. Uniunea Economica si Monetara este forma cea mai dezvoltata si cunoscuta pana in prezent, care are ca suport al integrarii economice si o moneda comuna. Aceasta forma de integrare economica s-a realizat intr-o buna masura, in cadrul Uniunii Europene, in care 16 din cele 27 de tari membre au aceeasi moneda si anume Euro (2010).

5. Integrarea multilaterala vizeaza toate aspectele vietii economico-sociale si politice. Acest tip de integrare este in curs de desfasurare in cadrul Uniunii Europene, iar intr-un viitor mai indepartat, s-ar putea materializa intr-o Federatie de State Europene, in care, actuala suveranitate sa treaca pe deplin in autoritatea institutiilor federale.

Uniunea Europeana este pana in prezent cea mai evoluata forma de integrare economica interstatala, prima putere economica si comerciala a lumii, detinand 22% din P.I.B-ul global si circa 40% din comertul mondial.

Etapele integrarii europene, conform Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene

La 18 aprilie 1951, a fost creata CECO Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului prin semnarea Tratatului de la Paris la initiativa a sase tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxembrug; tratatul a intrat in vigoare la 25 iulie 1952. Acest tartat viza crearea unei uniuni vamale partiale (valabile pentru carbune si otel) deoarece cele doua industrii au fost cele mai afecatate de razboi, tratatul urmarind revigorarea acestora.

Obiecivele Tratatului de la Paris:

- crearea unei piete comune pentru cele doua industrii;

- lichidarea stocurilor;

- indepartarea oricaror bariere din calea acestor industrii.

Tratatul de la Roma este cel care a condus la constituirea Comunitatii Economice

Europene (C.E.E) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM), fiind semnat la 27 martie 1957, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Cel mai important aspect este cel privind crearea C.E.E., deoarece a pus bazele integrarii europene prin stabilirea obiectivelor, a regulilor si a procedurilor comune, a componentelor institutiilor comunitare. In acest sens, a stabilit: realizarea uniunii vamale, armonizarea politicilor nationale, realizarea coeziunii economico-sociale si a unei politici agricole comune.

Actul Unic European a fost semnat in anul 1986, la Bruxelles si a intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Actul Unic European are in vedere: suprimarea controlului la frontierele interne ale Comunitatii, liberalizarea totala a miscarilor de capital care trebuie sa fie efectiva, realizarea Uniunii economice si monetare. De asemenea, se prevede crearea Pietei Unice Europene la 1 ianuarie 1993, care sa asigure cele 4 libertati de miscare: a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor.

Tratatul asupra Uniunii Europene, semnate la Maastricht, la 7 februarie 1992, a intrat in istoria integrarii europene prin faptul ca a decis trecerea la o politica monetara comuna si introducerea unei monede unice. Acest obiectiv s-a realizat in 2002, cand au fost scoase din circulatie monedele nationale a 12 tari si a fost introdusa moneda Euro. Prin noul tratat, constructia europeama se axeaza pe trei piloni: pilonul principaleste cel al Comunitatii Europene; cel de-al doilea pilon se refera la politica externa si de securitate comuna (PESC); cel de-al treilea pilon priveste domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI).

Tratatul de la Amsterdam, semnat in anul 1997, a intrat in vigoare in 1999 si a mcarcat o noua etapa in procesul de intergrare, prin faptul ca problema nivelului de ocupare a fortei de munca a devenit o preocupare majora la nivel comunitar. Prin Tratatul de la Amsterdam, procedura legislativa de codecizie se extinde, iar in procesul decizional european are loc o schimbare esentiala, prin faptul ca in adoptarea acetelor normarive, Parlamentul European primeste statutul de partener egal al Consiliului de Ministrii European.

Tratatul de Nisa a fost semnat la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare in 2003, avand in vedere urmatoarele obiective majore:

- stabilirea si mentinerea unor delimitari precise a institutiilor Uniunii Europene;

- simplificarea tratatelor pentru a le face mai concise, fara a schimba sensul lor;

- cresterea rolului parlamentelor nationale in arhitectura europeana;

- proclamarea Cartei Drepturilor Fundamentale.

Perspectivele integrarii europene conform Tratatului de la Lisabona

Acest tratat a fost semnat la 13 decembrie 2007 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. A preluat majoritatea prevederilor Tratatului Constitutional (a carui intrare in vigoare a esuat in 2005 din cauza Frantei si Olandei care l-ai respins prin referendum), si prefigureaza viitorul integrarii europene, datorita urmatoarelor noutati:

Cresterea eficientei (operativitatea), echilibrul (echitatea) si rationalitatii institutionale prin urmatoarele masuri:

- Parlamentul si Consiliul de Ministri au putere egala de decizie;

- Uniunea Europeana are un presedinte permanent pentru 5 ani;

- Consiliul de Mininstri ai Afacerilor Externe va fi condus in permanenta de Inaltul Comisar pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate;

- Din anul 2014 Colegiul Comisiei Europene va avea 18 comisari, fata de 27 cati sunt in prezent, contribuind astefl la cresterea operativitaii si a debirocratizarii.

Accelerarea procesului de integrare prin procedura cooperarii consolidate, in sensul ca tarile mai pregatite pot avansa mai rapid negocierea in anumite domenii, mai ales in cel al apararii.