Propaganda nazistă

In formularea sa cea mai elementara, propaganda este un termen neutru pentru raspandirea ideilor. In Dictionarul stiintelor sociale, propaganda este definita prin: “Tehnicile si metodele de influentare sau controlare a atitudinilor si comportamentului prin utilizarea cuvintelor si a altor simboluri in vederea transmiterii, promovarii sau ra spandirii unor doctrine, teze sau idei” ca si prin “declaratiile si impresiile care rezulta din folosirea unor astfel de tehnici si metode”.

Propaganda este un proces de comunicare care foloseste anumite tehnici si metode pentru a-si realiza scopurile. Acest lucru ne face sa afirmam ca nu exista o propaganda neutrala valoric sau obiectiva. In toate societatile si in slujba oricui s-ar afla, propaganda vizeaza sa formeze anumite atitudini si sa impuna stereotipuri sociale, tinde sa conditioneze individul, creandu-i mecanisme automate in scopul de a controla si manipula comportamentul sau social (achizitia unor bunuri, votarea unei anumite forte politice, respingerea unei anumite legi in cadrul unui referendum). Desi termenul provine de la Biserica Romano-Catolica si era legat de “propagarea credintei”, si-a croit drum

in comunicarea politica la inceputul sec. XX. Despre primul razboi mondial se spune ca a insemnat o batalie propagandistica intre englezi si germani si ca publicul american era tinta mesajelor din pamflete, brosuri, afise, benzi desenate si alte forme de comunicare. In timpul celui de-al doilea razboi mondial nazistii au dezvoltat un sistem elaborat de propaganda pentru a obtine sprijinirea regimului, atat in Germania cat si in strainatate.

In acea perioada Institutul de Analiza a Propagandei a realizat un studiu serios al propagandei, definind termenul ca fiind: “o expresie a opiniei sau actiunii unor indivizi realizata deliberat ca sa influenteze opiniile si actiunile altor indivizi in scopuri predeterminate“.

Propaganda implica in general promovarea de catre stat (sau guvern) a unui anumit punct de vedere pentru a castiga influenta sau controlul.

Specialistii in stiinte sociale care studiaza propaganda si presa au identificat mai multe tehnici de propaganda, de la apelarea cuiva pe nume pana la generalitati evidente, marturii si tactici oportuniste. Interesul pentru propaganda a presupus efecte mediatice puternice, dar pe masura ce aceasta latura a mass-media a pierdut teren dupa al doilea razboi mondial, la fel s-a intamplat cu analiza propagandei. Cu timpul, termenul s-a redus la cercul specialistilor in mass-media si a fost folosit doar ocazional in studiile despre mass-media si comunicare. In afara referirilor la propaganda chineza si nord-coreeana, unde guvernul si presa sunt amestecate, termenul avea o rezonanta arhaica in America. In Romania nu se vorbea de propaganda decat in cercuri extrem de elevate pentru a da un nume sistemului informatic al sistemului comunist.

In principiu, propaganda este un dialog fara interlocutor. Dialogul se poarta cu convingerile, cu perceptiile si cu senzatiile oamenilor carora incercam sa le inoculam o anumita idee. Celalalt nu este prezent decat pentru a accepta sau pentru a respinge ideile transmise. In principiu formarea convingerilor are patru etape:

1. prezentarea ideilor (transmiterea mesajului),

2. conceptualizarea sa perceptiva (asocierea ideilor cu notiunile).

3. acceptarea ideilor transmise. In cazul in care le respinge, propaganda a dat gres fie din cauza deficientelor de constructie (nu s-a tinut cont de convingerile anterioare ale oamenilor, s-au ignorat senzatiile inconstiente, lipsita de logica si coerenta), fie din cauza deficientelor de transmitere (folosirea unui canal de comunicare inadecvat, alegerea gresita a momentului si duratei transmiterii sau ignorarea circumstantelor transmiterii).

Odata ideile acceptate, urmeaza etapa a patra.

4. obiectivarea valorilor in comportamente ulterioare (aplicarea ideilor si a atitudinilor derivate din acceptarea lor).

In functie de „dimensiunea“ si numarul adevarurilor pe care le transmite, propaganda politica este de 3 feluri:

1. propaganda alba utilizeaza informatii oficiale: noutati culturale si artistice, biografia unor personalitati publice. In cadrul acestui tip de propaganda nu se aduc in atentia oamenilor acele elemente care ar putea pune in discutie contradictiile spatiului social in care se petrec evenimentele sau din care au iesit personalitatile prezentate. Impactul psihologic este urias prin senzatia de „absenta“ a elementelor de propaganda. S-a observat ca, in randul tinerilor, impactul unor stiri prezentate intre doua programe muzicale este mult mai mare decat al buletinelor de stiri standard, precedate si urmate de discutii social politice sau reportaje. Un alt exemplu il constituie folosirea stirilor „soft“ in cadrul jurnalelor de stiri, chiar inainte de recapitularea principalelor informatii cuprinse in jurnal. In cazul unor stiri proaste (care afecteaza viata oamenilor), folosirea in incheierea jurnalului a unei informatii despre ursii koala din China atrage o reevaluare inconstienta retroactiva a intregului lant de stiri.

2. propaganda gri combina informatiile adevarate cu cele false. Sunt multe stiri care abunda in date precise, dar a caror corectitudine nu poate fi verificata. Senzatia de „bine documentat“ atrage dupa sine acceptarea cu usurinta a ideilor transmise. Folosirea datelor, a cifrelor, a statisticilor exacte dau senzatia de „adevarat“. Cel care descopera adevaruri deja cunoscute, va trage concluzia inconstient ca si elementele pe care nu le cunoaste sunt adevarate.

3. propaganda neagra foloseste elemente false in construirea mesajelor. Se citeaza surse din cadrul unor institutii sau persoane particulare fara nume care nu pot fi identificate de telespectator. De multe ori, astfel de stiri nu fac decat sa intareasca unele zvonuri care circulau deja. Ele vin in intampinarea asteptarilor telespectatorilor, preocupati de o anumita problema care s-a discutat mult in cercul sau de cunoscuti. Cu cat apropierea de ceea ce ar dori telespectatorul sa auda este mai mare, cu atat mesajul are mai mari sanse sa fie acceptat. Cu cat se ocupa mai mult de probleme generale care intereseaza un grup mai mare de oameni, cu atat impactul mesajului in masa este mai mare.

Propaganda, istoria inceputurilor

Asa cum revolutiile nu pot fi infaptuite fara participarea nemijlocita a maselor, tot asa propaganda a fost necesara liderilor revolutionari pentru a declansa si apoi pentru a mentine spiritul si energia psihica revolutionara in randul multimilor. Alaturi de discursurile publice, mass-media epocii respective a fost vehiculul preferat de transport al mesajelor si al revolutiilor dinspre lideri spre mase. Obiectivul politic revolutionar si necesitatea diseminarii mesajelor aferente acestuia au fost miezul si respectiv motivatia primelor demersuri propagandistice indreptate asupra maselor cu ajutorul mass-media.