Recenzie de carte - Cum se scrie o teză de licență de Umberto Eco

Cartea tratată face parte din publicaţiile semioticianului Umberto Eco şi propune o temă de interes pentru viitorii absolvenţi de studii superioare, abordând in acelaşi timp subiectul într-un limbaj accesibil publicului larg. Cu toate acestea se simt influentele scriitorului si teoreticianului Umberto Eco in stilul in care scrie precum sin in ordonarea si alegerea ideilor.

Scrisă în 1977 „Cum se scrie o teză de licenţă” apare încă din titlu ca o publicaţie de specialitate în care se regăsesc atât elemente de teorie(clasificări şi definiţii) necesare dar şi exemple şi sfaturi utile oferite într-o maniera accesibilă şi plăcută. Acestea o scot din tiparul unei cărţi stiinţifice. După cum afirma şi autorul în introducere apariţia cărţii era necesară datorită influenţelor din universităţile din Italia în acea epocă. Umberto Eco considera că sensul a ceea ce ar trebui să insemne o universitate era destul de mult degradat în acele vremuri şi studenţii (ideali sau nu) trebuiau sa fie într-un fel sprijiniţi pentru a inţelege mai bine ce se asteaptă de la ei. Însa cartea nu se rezumă numai la importanţa unei teze ci şi la tot drumul pe care un absolvent trebuie să îl parcurgă pentru scrierea unei astfel de lucrări: de la căutarea şi citirea bibliografiei, pană la prezentarea in faţa comisiei.

Deşi pleacă de la un fapt si exemple particulare(specifice universitaţilor din Italia) situaţia prezentată este una general valabilă regăsită in majoritatea universităţilor din toată lumea. Având in vedere ca nimic nu este perfect, deşi autorul pleacă de la cazul ideal, pare să realizeze că practic lucrurile pe care le spune sunt greu de indeplinit si de aceea ia şi un exemplu mult mai apropiat de realitate. (aşa cum se întamplă atunci când vorbeşte de cercetarea materialului disponibil: dă foarte multe indicaţii clare şi metode despre cum se caută, se alege şi se citeşte bibliografia dar acceptă totodată faptul că un student mediocru cu greu le poate aplica şi de aceea se pune în postura acestuia şi da un exemplu mai realist.)

Din punctul de vedere al felului in care este structurata cartea este foarte uşor de urmărit, având capitole şi subcapitole, care se continuă în ordinea logică în care decurge procesul scrierii unei teze. Unele dintre titluri sunt chiar structurate sub forma unor întrebări pentru a fi mult mai sugestive şi toate reprezintă o esenţă a celor dezvoltate pe larg pe parcursul capitolului. Primul capitol debutează sonor cu întrebarea firească pe care un student o pune înainte de a începe să scrie. La ce foloseste teza de licenţă? Este primul lucru la care trebuie să se raspundă precum şi care este principalul factor ce contribuie la motivarea scrierii tezei. Fie că scrierea ei aduce o satisfacţie intelectuală sau că reprezintă doar începutul unei cercetări mai ample, utilitatea tezei de licenţă este absolut necesară. Şi alegerea subiectului necesită deosebită atenţie (însă dar aici autorul face câteva excluderi explicite a unor categorii de studenti: nu se adreseză decât celor interesaţi; cei neinteresaţi sau care se lasă influentaţi de coordonatorul ştiinţiific nu sunt capabili să îşi aleagă un subiect potrivit.)

În capitolele care urmeză se face o trecere în revistă a tipurilor de teze precum şi criteriile fiecarei categorii. Se poate vorbi de teze monografice sau panoramice, precum şi teze de cercetare(necesită timp îndelungat de pregătire a materialelor) sau teze de compilaţie(arată că poti să legi concepte şi implică cele mai mici riscuri pentru cel care o realizează). Sursele si materialele folosite pot fi şi ele diverse distingând între surse de prima si de a doua mâna. Aceste surse trebuiesc cercetate urmând anumite caracteristici menţionate. Nici erorile sau capcanele în care pot sa cadă cei care realizează o cercetare nu sunt ignorate, precum riscul superficialitaţii conducerii unei anchete sau a unui interviu (Aceasta poate duce la tragerea unor concluzii eronate). Toate aceste erori şi pericole sunt menţionate tocmai pentru a fi evitate. Se dau deasemeni pe tot parcursul lucrării modele de fişe de lectură, de notiţe, sumar precum şi exemple concrete legate de felul în care se citeză, se pun note de subsol sau se întocmeşte la final bibliografia. Întotdeauna trebuie avut în vedere faptul că teza va reprezenta autorul în faţa unei comisii şi trebuie să se aiba în vedere realizarea corectă a acesteia.

Se abordează într-un capitol problema alegerii unei teme de actualitate şi transformarea acesteia în temă ştiinţifică. Deşi, recunoaşte autorul, subiectele de actualitate nu se pretează atât de bine unei teze de licenţă. Datorită insuficienţei surselor de documentare este mult mai dificil de realizat o astfel de lucrare. Aici se ia în considerare şi faptul că fiind o temă actuala nu a trecut timp îndelungat pentru a se sedimenta anumite cunoştinţe despre subiectul respectiv