Relațiile publice

Sfârșitul secolului al XVIII-lea a reprezentat startul unui fenomen care a schimbat lumea din temelii: Revoluția Industrială.

Revoluția Industrială s-a născut în Marea Britanie, țară bogată în fier și cărbune, materii esențiale în industrializare și stabilă din punct de vedere politic, fiind cel mai mare imperiu colonial. Prin această revoluție s-a schimbat atât modul de a munci, de la muncă manuală s-a trecut la muncă automatizată, cu ajutorul mașinăriilor pentru a produce în masă, cât și nivelul de trai al britanicilor care era din ce în ce mai scăzut.

Conform www.history.com o dată cu revoluția industrială societățile agricole au devenit din ce în ce mai industrializate și urbane, transporturile pe calea ferată au devenit transcontinentale, precum și apariția ginului de bumbac și a energiei electrice au schimbat permanent societatea.

O dată cu industrializarea apare și sfera publică. ” Sfera publică simbolizează simplu realitatea unei democrații în acțiune sau expresia contradictorie a informațiilor, opiniilor, intereselor, ideologiilor. Sfera publică în democrația deliberativă constituie liantul politic al milioanelor de cetățeni anonimi, dându-le sentimentul că participă efectiv la politică.” (Barbaros, 2014, p. 78). Scăderea nivelului de trai și munca asiduă îi făceau pe oameni să își exprime nemulțumirile, să devină din ce în ce mai vocali, făcând tot posibilul să se facă auziți, iar acțiunile lor puteau influența acțiunile politice. Muncitorii abuzați de patronate s-au unit în sindicate și au organizat greve violente, despre care jurnaliștii scriau dezvăluind corupția care se afla în spatele marilor fabrici. Pentru ca mesajele oamenilor, sau altfel spus, realitatea care creea valuri în urma grevelor muncitorilor să nu afecteze patronatele, șefii fabricilor au ales să colaboreze cu jurnaliștii, care în schimbul banilor publicau articole care îi puneau într-o lumină bună. Astfel au apărut Relațiile Publice.

Relațiile publice sunt o știință în continua dezvoltare, căreia îi corespund aproximativ 500 de definiții. Cea mai amplă dintre definiții îi aparține lui Rex F. Harlow, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni și practicieni în domeniu, ”după ce a consultat diverse lucrări de specialitate, reviste și broșuri și după ce a invervievat 84 de specialiști, peste 472 de definiții, mai mult sau mai puțin diferite” (Coman, 2006, p.9)

”Relațiile publice sunt funcția managerială distinctivă, care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptare reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei, ele implică managementul problemelor, ajutând managerii să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice, ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a servi interesul public; ele servesc ca sistem de avertizare care ajută managerii să anticipeze tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice.” (Harlow, 1976).

Stoica (2004, p.16) afirmă în cartea sa că ”Structurile de relații publice se ocupă cu:

- Relațiile dintre organizație și publicurile sale, adică stabilirea și menținerea comunicării în dublu sens, între o organizație și publicurile acesteia;

- Urmărirea părerilor, atitudinilor și comportamentului grupurilor din interiorul organizației;

- Analizarea efectului pe care îl au asupra publicurilor acțiunile și procedurile folosite în comunicare;

- Ajustarea procedurilor;

- Consilierea conducerii (cu privire la o nouă strategie, de exemplu) ;

- Modificarea opiniilor, atutudinilor și comportamentului în interiorul și exteriorul organizației, prin acțiuni discursive.”

Mai multe asociații de relații publice din lume au adoptat propria definiție privind relațiile publice, toate fiind la fel de importante deoarece sunt scrise de mari specialiști din domeniu. Câteva din aceste definiții sunt publicate de:

a) British Institut of Public Relations: ”Relațiile publice reprezintă un efort deliberat, planificat și susținut pentru stabilirea și menținerea reciproce între o organizație și publicul său.”

b) International Public Relations Association: ” Relațiile publice reprezintă o funcție principală a conducerii, bazată pe o activitate continuă și sistematică prin care instituțiile caută să obțină înțelegerea și sprijinul celor cu care au relații în prezent sau vor avea în viitor”

c) Deutsche Public Relations Gesellschaft: ”Relațiile publice reprezintă un efort conștient și legitim de a dobândi înțelegere și de a menține încrederea publicului pe baza unor studii sistematice.”