Reportajul

Intai de toate, reportajul este o poveste. O poveste pe care tu, reporterul, o spui pentru ca ai fost acolo, ai vazut, ai aflat, ai simtit, ai mirosit, ai gustat sic el mai important e sa-l faci pe cititor “sa simta” ceea ce ai simtit tu, “sa auda” ceea ce ai auzit tu, “sa vada” ceea ce ai vazut tu ” (M. Voirol)

Exista mai multe definitii ale reportajului. Potrivit DEX-ului reportajul este “ specie publicistica, care, folosind mijloace literar-artistice, informeaza operativ asupra unei situatii, a unor evenimente, realizari etc. pe baza unei documentari la fata locului.”

Brunea Fox considera ca “ reportajul trebuie sa fie un fragment de viata din care unii sa inteleaga ce este viata iar altii cum trebuie traita.”

Geo Bogza defineste reportajul ca fiind “ povestirea in chip realist a unor fapte reale.”

O alta definitie data reportajului ar fi aceea ca “ reportajul este o specie publicistica, care in baza unor date culese la fata locului, informeaza opinia publica asupra problemelor de interes general sau ocazional, constatate cat mai real si nepartinitor.

Reportajul poate fi de informatie sau de creatie, fiind legat de o anumita tematica, sau pur si simplu fiind unul compositional. De asemenea dupa stilul de prezentare sunt reportaje satirice, explosive, de relatare implicate etc.

Reportajul, initial specie tipic jurnalistica, a fost preluat si de literature, de cinematografie si de televiziune.

Reportajul presupune o mare mobilitate din partea reporterului. Nu se poate face fara documentarea la fata locului si colectarea cat mai multor voci. El cere din partea reporterului si spirit calator, curiozitate, in incercarea de a afla cat mai multe detalii despre subiecctul investigat. Reportajul imbina informatiile culese de la fata locului cu impresiile participantiilor si ale reporterului. In nici un caz nu se poate face reportaje din birou.

Reportajul adduce in prim plan evenimentul trait in punctual lui maxim de tensiune si reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului sa descopere sis a observe faptele cele mai inseminate.

Exista patru caracteristici esentiale ale reportajului si anume: actualitatea, autenticitatea, atitudinea si plasticitatea.

Reportajul poate fi delimitat dupa tema ( reportaj de specialitate, reportaj de informare generala), dupa modul in care este structurata evolutia naratiunii ( reportaj propriu-zis, de colaj, eseu, povestire, ancheta), sau dupa componenta determinanta a personalitatii reporterului (reportaj descriptiv, de meditatie filozofica, de dezbatere etica).

Pentru a evidential mai bine aceste delimitari ale reportajului, in continuare vom prezenta o analiza comparata intre doua reportaje

Primul reportaj pe care il vom analiza are titlul “ Pustnicii de la marginea cerului”. Acest reportaj a aparut in Formula As – anul XIX, nr. 868, 8-15 mai 2009, la paginile 16-17, fiind scris de Claudiu Tarziu.

In acest reportaj, reporterul incearca sa descrie sis a prezinte cat mai bine viata sihastriilor din Muntii Neamtului. Reportajul incepe cu prezentarea preotului Cleopa, mare duhovnic al Moldovei, care a fost el insusi sihastru in Muntii Neamtului vreme de zece ani. Autorul reportajului continua cu descrierea drumului anevoios dintre Piatra Neamt si Targul Neamt, drum parcurs pentru a-l gasii pe Parintele Proclu Nicau de la Mitocul Balan (Neamt).

Odata ajuns la coliba sihastrului, reporterul observa mesajul pus la poarta: “ Va rog frumos nu mai bateti. Sunt foarte bolnav.”. Nereusind sa vorbeasca cu Preotul Proclu, reporterul pleaca mai departe, in cautarea altor sihastrii.

Reportajul continua cu descrierea drumului parcurs pana la intalnirea cu Parintele Onufrie. In continuare, reporterul povesteste intalnirea cu acesta si continuarea drumului in gasirea unui pustnic caruia sa reuseasca sa ii “ smulga o confesiune”.

In continuare reporterul prezinta traseu parcurs a doua zi si intalnirea cu Parintele Visarion de la Mastacan.

Reporterul se declara multumic ca a reusit sa afle mai multe detalii de la Parintele Visarion decat a reusit sa afle de la ceilalti pustnici.

Al doilea reportaj a aparut tot in Formula As – anul XIX, nr 865, 17-24 aprilie 2009, la paginile 16-17, fiind scris de Catalin Apostol si avand titlul “ Casa cu spirite blande”.

Acest reportaj prezinta povestea marii pasiuni a lui Doru Farcus, unul dintre cei mai mari colectionari de antichitati din tara noastra.

Reportajul incepe cu descrierea unui fragment din copilaria marelui colectionar. Mai departe, reporterul prezinta momentele descoperirii acestei pasiuni si felul in care Doru Farcus a obtinut primele obiecte din coletia sa de antichitati.

In continuare, in reportaj este descrisa aceasta pasiune si felul in care colectionarul Farcus isi ingrijeste si restaureaza piesele colectiei sale.

Reporterul prezinta de asemenea si o parte a vietii personale a lui Doru Farcus si sacrificiile pe care le-a facut pentru a reusi sa isi pastreze colectia de antichitati.

Ultima parte a reportajului poarta numele de “ Colectia cu povesti”. Aici sunt descries persoanele de la care a obtinut unele obiecte si felul in care au fost obtinute acestea. Aici cititorul face cunostiinta cu “nea Ionica, batranul cu

ochelari ca fundul de sifon”, cu doamna Maria Stanicel, Dan Radian, un batran din Ploiesti, fost aviator.

Acest reportaj prezinta pasiunea de o viata a lui Doru Farcus si toate sacrificiile pa care acesta le-a facut pentru a reusi sa aiba astazi aceasta impresionanta colectie de antichitati.

O prima caracteristica a acestor reportaje este ceamandoua, dupa tema acestora pot fi clasificate drept reportaje social-cetatenesti. Aceste doua reportaje prezinta viata unor cetatieni, oameni care au ales sa isi traiasca viata intr-un fel sau altul.

Daca in primul reportaj, oamenii prezentati, adica sihastrii, su hotarat sa isi traiasca viata departe de lume, in pustie, unde nimeni san u ii gaseasca, in cel de-al doilea reportaj, Doru Farcus a ales sa isi traiasca viata achizitionand si restaurand diferite obiecte de antichitate si ascultand povestile spuse de oamenii de la care acestea au fost obtinute.