Rolul și importanța mass-media în crearea imaginii publice a organizației din domeniul financiar-contabil

2. Imaginea publică

Imaginea publică se defineşte ca reprezentarea favorabilă pe care o instituţie sau o organizaţie o are în rândul publicului său. Este vorba de o imagine care vizează să atragă simpatia clientelei. Imaginea publică mai poate fi definită ca reprezentarea sau ideea pe care publicul şi-o face despre o instituţie sau organizaţie. Imaginea se concretizează prin opinia pe care şi-o face consumatorul sau cetăţeanul despre caracterul si personalitatea instituţiei sau organizaţiei.

Termenul de imagine publică reprezintă conceptul generic care înglobează ansamblul de manifestări referitoare la imagine.Ogilvy vorbeşte de comunicare corporativă.

Personalitatea unei organizaţii se defineşte plecând de la doi poli de referinţă : cultura organizaţională şi imaginea publică. Cele două interacţionează şi se completează. Imaginea publică este mai vizibilă decât cultura organizaţională deoarece se exprimă în mod manifest şi se articulează pe scena publică. Orice instituţie se străduieşte să-şi construiască o imagine credibilă.

3. Paşi în construirea imaginii publice

1. A atrage atenţia, a crea o percepţie pozitivă, o mişcare de simpatie

Comunicarea instituţională prezintă publicului instituţia sau organizaţia intr-o lumină favorabilă – particularitaţile, stilul, activităţile, în scopul de a ieşi din anonimat. Imaginea instituţională sau imaginea de marcă joacă un rol important in atingerea performanţei, deoarece reputaţia organizaţiei este sinonimă cu imaginea instituţională.

2. A asigura fidelitatae , încrederea.

A te menţine pe o piaţă înseamnă a exercita o puternică presiune publicitară. Valorizând marca, publicitatea instituţională reduce incertitudinea şi anxietatea consumatorului

3. A creşte beneficiile

Prioritatea unei imagini pozitive în ochii publicului aduce beneficii instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii – întreprinderea încasează profit; organizaţia capătă credibilitate şi prestigiu, iar instituţia atrage simpatia şi susţinerea publicului.

4. Capacitatea de a trece peste perioade de criză

Într-o perioadă de criză, credibilitatea unei instituţii sau organizaţii are de suferit. Imaginea pe care o organizaţie şi-o construieşte într-o perioadă de stabilitate serveşte ca fundal pentru receptarea mesajelor în timp de criză.

4. Procesul de “vânzare” a imaginilor publice

Pentru a vinde o imagine este necesar, ca în primul rând, sa o defineşti, apoi să o difuzezi, să o consolidezi şi să o reînnoieşti permanent. Relaţiile publice sunt o formă de comunicare instituţională – fiind un element de persuasiune mandatat să influenţeze opiniile, atitudinile şi credinţele consumatorilor cu scopul de a vinde notorietatea instituţiei.

Relaţiile publice dezvoltă o atmosferă de simpatie bazată pe cunoaşterea, inţelegerea şi credibilitatea organizaţiei.

5. Publicitatea instituţională

Notorietatea şi prestigiul sunt rezultanţa diferitelor imagini ale unei organizaţii. Pentru o organizaţie, notorietatea constă într-o reputaţie bună şi un renume care o plasează în prim-plan în societate ( sau pe piaţă). Pentru aceasta publicitatea instituţională trebuie să se promoveze:

- o imagine de bun cetăţean preocupat de Binele Public;

- o imagine de bun gestionar;

- o luare de poziţie asupra unui subiect controversat.