Semnalele Trupului în Negociere

Introducere

În general, majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu faptul că informațiile se transmit prin comunicarea verbală, în timp ce comunicarea nonverbală este folosită pentru a ne exprima atitudinile interpersonale și uneori pentru a înlocui mesajele verbale. Atunci când spunem ca presimțim sau simțim că am fost mințiți, de fapt ceea ce remarcăm este limbajul trupului interlocutorului și ceea ce rostește nu se află în concordanță cu semnalele transmise de corpul acestuia.

Multe din comportamentele noastre non-verbale de bază le-am deprins şi înţelesul multor mişcări şi gesturi este determinat din punct de vedere cultural. De exemplu, când un bărbat trece pe lângă o femeie pe o stradă aglomerată, de regulă se întoarce cu lot trupul spre ea; femeia, în aceeaşi situaţie, îşi întoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv pentru a-şi proteja sânii? Este aceasta o reacţie feminină înnăscută sau a fost însuşită în mod conştient, observând cum procedează alte femei?

Limbajul trupului, precum oricare alt limbaj, se constituie din cuvinte, propoziţii şi o anumită punctuaţie. Fiecare gest este asemenea unui cuvânt, iar un cuvânt poate avea mai multe înţelesuri. Analizat doar în propoziţie, alături de alte cuvinte, putem înţelege pe deplin sensul acelui cuvânt. Gesturile apar grupate în "propoziţii" şi transmit mereu adevărul despre sentimentele si atitudinile persoanei respective. "Perspicace" este cel care poate citi "propoziţiile" nonverbale si le poate confrunta cu precizie în propoziţiile verbale.

Semnalele trupului in negociere

Capitolul 1. Limbajul nonverbal

Limbajul corpului este un mod de comunicare nonverbală cu ajutorul gesturilor, expresiilor feței și a altor mișcări ale corpului. Când mergem, tacem, dăm din umeri, tonul vocii nu sună entuziast realizăm căi de comunicare nonverbale prin care reacțiile de care nu ne dăm seama că le avem, sunt evidente pentru cei din jur.

În viața de zi cu zi există foarte mulți indicatori comportamentali cum ar fi felul în care stăm și vorbim cu cineva, felul în care ne mișcăm picioarele și mâinile spun multe despre gradul de implicare într-o conversație și despre atitudinea fundamentală față de acesta.

Diferențele culturale sunt multe, dar semnalele de bază ale limbajului trupului sunt aceleași peste tot. Încă există dezbateri în privința gesturilor și anume dacă acestea sunt învățate datorită mediului cultural și devin obiceiuri ale comportamentului sau dacă sunt dobândite genetic. De exemplu majoritatea bărbaților tind să își pună haina pe ei îmbrăcând prima dată mâna dreaptă, iar femeile îmbracă prima dată mâna stângă. Prin aceasta înțelegem că bărbații își folosesc emisfera dreaptă pentru această activitate, iar femeile folosesc emisfera stângă.

Prin limbajul nonverbal, fie sprijinim fie contrazicem sau chiar substituim comunicarea verbala. Aceasta vine în completarea a ceea ce exprimăm. Când avem o conversație, acordăm o atenție deosebită și inconștientă interlocutorului nostru. Astfel, putem observa că deși, deseori, partenerul de discuție susține că spune adevărul, noi „simțim” ca nu este așa. Acest al „șaselea simț” se datorează receptării în mod conștient sau inconștient al semnalelor trupului sau feței.