Societatea Informațională

Facem parte din societatea informaţională. Telefoanele celulare, internetul, sistemele digitale de mare viteză au conectat două lumi anterior separate – telecomunicaţiile şi radiodifuziunea – provocând o adevărată revoluţie a informaţiei, acasă, la şcoală şi la locul de muncă. Putem comunica înspre şi dinspre orice loc, în orice moment.

Revoluţia comunicaţiilor este alimentată de tehnologie şi de forţele de piaţă. Uniunea Europeană este în centrul acestui proces, în măsura în care stabileşte ritmul de deschidere a pieţelor, asigură oportunităţi egale pentru toţi participanţii, apără interesele consumatorilor şi defineşte chiar şi normele tehnice. Datorită concurenţei, preţurile s-au micşorat, iar nivelul calitativ a crescut.Pentru cetăţeni şi întreprinderi, aceasta a însemnat servicii mai ieftine, mai bune şi de înaltă calitate. Pentru consumatori, s-a diversificat oferta, în termeni de furnizori şi servicii. Cererea de telefoane mobile şi de acces la internet a explodat. În prezent, 96% dintre şcolile din UE dispun de acces la internet, 67% dintre acestea beneficiind de conexiuni de mare viteză. Peste jumătate din populaţie accesează regulat internetul.

În 1998, a avut loc liberalizarea completă a pieţei europene a telecomunicaţiilor. Începând de atunci, convergenţa tehnologiilor telecomunicaţiilor şi radiodifuziunii prin digitalizare a determinat UE să elaboreze noi măsuri de reglementare pentru a cuprinde toate „reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice” sub forma unui nou cadru de reglementare care a intrat în vigoare în iulie 2003. După nici cinci ani, acest cadru este în curs de revizuire.

Obiectivele principale ale cadrului de reglementare din 2003 sunt următoarele:

- minimalizarea constrângerilor normative cu care se confruntă companiile care furnizează servicii în domeniul societăţii informaţionale, după atenta monitorizare necesară în perioada de liberalizare a sectorului;

- garantarea faptului că toţi clienţii, inclusiv persoanele cu handicap, au dreptul la o serie de servicii de bază la costuri accesibile (telefon, fax, internet, numere de urgenţă gratuite);

- stimularea concurenţei prin reducerea poziţiei dominante pe care vechile monopoluri în domeniul serviciilor de telecomunicaţii naţionale au menţinut-o pentru anumite servicii, cum ar fi accesul la internet de mare viteză.

Deşi normele se aplică separat de autorităţile din fiecare stat membru, entităţile naţionale de reglementare îşi coordonează politicile la nivel european, între altele în aşa-numitul Grup al entităţilor europene de reglementare (ERG).

Cea mai recentă revizuire a cadrului de reglementare a fost lansată de Comisia Europeană la sfârşitul anului 2007. Aceasta caută să simplifice şi mai mult reglementarea în vederea creării unei agenţii europene unice care să preia o parte din funcţia de reglementare.

UE doreşte să se asigure că cetăţenii şi întreprinderile beneficiază de societatea informaţională. În 2006, Comisia a luat măsuri destinate să reducă preţurile nejustificat de ridicate pe care cetăţenii le plătesc pentru convorbirile efectuate în reţeaua de telefonie mobilă pe durata călătoriei în altă ţară a UE. 1 Aceste costuri (roaming) s-au redus în medie cu peste 60% în 2007. În 2008 şi 2009 urmează reduceri suplimentare.

O altă prioritate pe termen lung este evitarea unei „divizări digitale” între statele membre sau între regiunile mai bogate şi cele mai sărace (deseori, este vorba de regiuni periferice care beneficiază de acces limitat la internet sau la noile servicii digitale).

Ea a lansat o serie de iniţiative destinate să amelioreze accesul familiilor la comunicaţiile în bandă largă, să extindă oferta de servicii de e-business pentru întreprinderi şi să faciliteze accesul on-line la serviciile publice. Serviciile de telecomunicaţii de înaltă calitate sunt o garanţie pentru eficienţa şi competitivitatea tuturor sectoarelor de producţie şi servicii. Există trei priorităţi:

- întreprinderile şi cetăţenii trebuie să dispună de acces la o infrastructură de comunicaţii accesibilă din punct de vedere financiar, de anvergură mondială şi cu o vastă ofertă de servicii;

- fiecare cetăţean trebuie să obţină competenţele necesare pentru a trăi şi lucra în societatea informaţională

- accesul la învăţarea de-a lungul vieţii trebuie să devină o componentă de bază a modelului social european.

Prezenta iniţiativă, cunoscută sub numele de i2010, se concentrează pe anii următori. Accesul la internet în bandă largă, menit să asigure o comunicare on-line rapidă, economică şi permanentă constituie principala tehnologie de sprijin. În UE, aproximativ 30% din familii dispun de acces în bandă largă, deşi în ţările care au aderat după 2004 procentajul este mai mic.

Sub deviza „Mai bine on-line decât la rând”, peste 90% din furnizorii de servicii publice din Uniunea Europeană funcţionează în prezent on-line. Obiectivul este de a furniza un acces electronic comod la 20 de servicii publice de bază (completarea declaraţiilor de impozite şi TVA, înmatricularea de autoturisme noi sau înregistrarea schimbului de proprietate etc.).

Pe lângă şcoli şi universităţi, se propune accesul la reţele în bandă largă şi pentru biblioteci, muzee şi alte instituţii similare. Statele membre doresc să furnizeze cetăţenilor servicii de asistenţă sanitară on-line, printre care informaţii privind prevenirea bolilor, dosarul medical on-line, consultaţii la distanţă şi rambursarea electronică a cheltuielilor medicale.