Societatea Informaționala

Cap. I Premisele apariţiei societăţii informaţionale;

Societatea informaţionala îşi are începuturile in 1956-1957, doi ani din deceniu care au marcat un boom extraordinar pentru economia S:U.A. Se anunţa sfârşitul unei ere:. În 1957, pentru prima data in istoria S.U.A., gulerele albe aflate in posturi tehnice, administrative si funcţionăreşti depăşeau ca număr gulerele albastre. America industriala făcea loc unei noi societatea care, pentru prima data in istorie, cei mai mulţi dintre americani lucrau cu informaţia in loc sa producă bunuri. Anii 1956-1957 au constituit punctul de cotitura, sfârşitul erei industriale si începutul societarii postindustriale cum o numea Daniel Bell fiind râu înţeleasa ca economia postindustriala ce se va baza pe servicii. Creşterea adevărata a avut loc in ocupaţiile informaţionale. In 1950, numai 17 dintre noi lucrau in profesii informaţionale. Acuma mai mult de 65% lucrează cu informaţia ca programatori, profesori, funcţionari, secretare, agenţi de asigurări, birocraţi, jurişti, administratori, contabili, agenţi de bursa, funcţionari de banca si tehnicieni si tot mai mulţi lucrători deţin meserii informaţionale in cadrul întreprinderilor prelucrătoare.

În actuala societate informaţională, producem informaţie in masa la fel cum obişnuiam sa producem automobile pe banda. Pentru a folosi o metafora industriala, acum producem in masa cunoaştere, iar aceasta cunoaştere este forţa societarii noastre care spre deosebire de alte forte din univers nu este supusa legilor conservării : ea poate fi creata, poate fi distrusa, poate fi folosită simultan în mai multe locuri si, lucrul cel mai important, este sinergetica – adică întregul este de obicei mai mare decât suma parţilor.

Ultimul deceniu al secolului XX a marcat schimbări majore în tehnologiile de informare şi comunicare, cu implicaţii profunde şi ireversibile în economie şi societate. În continuare sunt prezentate principalele premise care au determinat apariţia şi dezvoltarea accelerată a societăţii informaţionale:

- Creşterea interdependenţei la nivel global, sporind nevoia de comunicare între indivizi şi organizaţii;

- Creşterea complexităţii mediului socio-economic, sporind exponenţial nevoia de cunoaştere:

- Investiţiile guvernamentale şi private semnificative în sectorul de cercetare;

- Progresele din ingineria lingvistică care au generat de instrumente puternice de facilitare a dialogului om-maşină, permiţând căutarea informaţiilor precise pe Web (reţea), absorbind hiper abundenţa de informaţii;

- Apariţia şi ulterior generalizarea muncii cu calculatorul. Instrumentul informatic constituie o prelungire puternică a braţului şi a gândirii omului, asigură sprijinul logistic al activităţilor, contribuie la conservarea memoriei, la o deschidere spre lumea întreagă, permite în acelaşi timp autonomie şi solidaritate;

- Dezvoltarea unor capacităţi mari de stocare: CD-uri, DVD-uri, tehnologiile RNIS, ASDL, ATM, reţele cu debit mare (20 MB,155 MB ): preţuri de stocare şi de transport ale obiectivelor informaţionale sau documentare din ce în ce mai ambiţioase (muzică,cinema, video on-line );

- Trecerea la documentul numeric: totul se aşează,se manipulează şi se exploatează sub forma unor suite de biţi 0 sau 1, indiferent de natură, format, origine, standardul documentului. Documentul numeric este omniprezent în orice comunicare, informare, documentare, aducând flexibilitate, maleabilitate, conducând la diminuarea costurilor de stocare, de manipulare, de difuzare a informaţiei.

Dezvoltarea societăţii informaţionale este un proces ireversibil, cu implicaţii profunde la nivelul societăţii umane.

Cap. II Implicaţiile societăţii informaţionale asupra mediului socio-economic contemporan

Ar fi greşit să considerăm societatea informaţională numai sub aspectul său tehnologic şi să-l asimilăm cu simpla dezvoltare a tehnologiilor de informare şi comunicare a documentului numeric din reţea. O viziune holistică asupra societăţii informaţionale presupune evidenţierea următoarelor aspecte:

- Noi comportamente ale oamenilor şi grupurilor umane, modificându-le modul de a gândi, de a învăţa, de a lucra, de a coopera. Această societate a informaţiei, despre care se mai spune că este societatea cunoaşterii şi a inteligenţei, se dezvoltă pe baza unei noi culturi a informaţiei.

- Schimburile de date şi comunicarea electronică generalizată între oameni şi grupuri, atât la scară planetară cât şi la nivel local, constituie un factor de dezvoltare individuală şi colectivă.

- Această societate a informaţiei poartă în ea principiul fundamental al progresului bazat pe circulaţia deschisă şi facilă a informaţiilor şi ideilor, imprimând o evoluţie exponenţială a cunoaşterii;

- Se deschid perspective noi în materie de educaţie şi formare, oferind: un acces facil la informaţie, la documentare, la cunoaştere (învăţământul la distanţă,auto-formarea, biblioteci şi universităţi virtuale).

- Se oficializează noi modalităţi:de organizare a muncii, de cooperare şi de dezvoltare, de mobilizarea competenţelor (telemuncă, întreprinderi virtuale, colecţii virtuale, comunităţi de muncă).

- Se transformă numeroase domenii de activitate umană:e-medicină, petrecerea timpului liber, comerţ electronic, etc. Nu în cele din urmă,apar noi posibilităţi de dezvoltare a democraţiei, se contribuie la cooperarea intercetăţenească, la viaţa asociativă,la exprimarea punctelor de vedere diferite şi variate asupra unor subiecte, preocupări cruciale ale societăţii;

- Facilitarea unor comportamente antisocial-economice: pirateria, încălcarea drepturilor de autor, frauda şi insecuritatea. Aceste probleme vor necesita o defensivă puternică şi urgentă implicând la nivel global colaborarea tuturor actorilor implicaţi;

- Accentuarea inegalităţilor între bogaţi şi săraci, între "conectaţi" şi"neconectaţi". Aceasta se întâmplă atât între ţări, cât şi în sânul aceleaşi comunităţi naţionale sau locale.

Societatea informaţională va fi restricţionată în dezvoltarea sa până nu vor fi reglementate juridic probleme privind dreptul: de autor, de editor, drept de producător şi difuzor, dreptul ca mediator de informaţie şi cunoaştere. Punctul central al dezvoltării acestei noi societăţi informaţiei, constă în voinţa comună de a reda circuitului informaţional o mai mare fluiditate, de a spori accesul universal şi în acelaşi timp de a reduce costul la un nivel cât mai scăzut. Acest nou mediu informaţional (care poate să se transforme într-un veritabil coşmar) se bazează pe înlăturarea frontierelor de orice natură, care împiedică difuzarea şi partajarea informaţiilor, a ideilor şi a cunoaşterii. Internetul s-a dezvoltat în comunităţile ştiinţifice pentru a accelera progresul ideilor printr-o diseminare cât mai largă,universală a cunoştinţelor, oricare ar fi platformele informatice, limbile folosite, originile şi apartenenţa actorilor.