Starea de bine dată de echilibrul dintre viața profesională și cea personală

Bine cunoscut în literatura de specialitate ca echilibrul între viața profesională și cea personală (work-life balance), relația dintre calitatea muncii plătite și responsabilitățile neplătite este critică când vine vorba despre succesul în lumea de business din ziua de astăzi. Problema echilibrului muncă-viață a fost dezvoltat ca răspuns la schimbările demografice, economice și culturale. Inițiativele despre crearea echilibrului dintre viața profesională și cea personală pot fi considerate ca fiind decizii strategice de management al resurselor umane care se pot traduce în îmbunătățirea performanței individuale cât și a celei organizaționale. Beneficiile punerii în aplicare a practicilor work-life balance sunt nu numai pentru angajații înșiși, ci și pentru familii, organizațiile și societatea lor. În ciuda faptului că un conflict de muncă-viață are costuri semnificative de afaceri asociate cu lipsa de implicare, absenteism, ratele de cifra de afaceri, productivitate scăzută sau nivel scăzut de retenție, există unii factori ai culturii organizaționale și ai vieții profesionale care pot compromite disponibilitatea și utilizarea acestor practici.

Echilibrul între muncă și timpul personal a fost și este un subiect de actualitate. Cu toții trebuie să alocăm 24 de ore pe zi activităților vieții. Cât de bine putem echilibra responsabilităţile zilnice cu toate lucrurile pe care le avem de făcut și cât reușim să ne bucurăm cu adevărat de acestea, afectează calitatea vieţii noastre. De asemenea, acest echilibru ne ajută să gestionăm stresul.

Ar trebui să ne punem întrebarea: Sunt multumit de echilibrul dintre muncă şi familie?

Dacă răspunsul este "nu", se pare că nu sunt singura. Realizarea echilibrului dintre muncă şi familie este un proces continuu de jonglerie între responsabilităţile la locul de muncă şi nevoile membrilor familiei. Aceste nevoi se schimbă în timp. Cheia succesului poate fi efectuarea unei analize pas cu pas, periodic despre cum merg lucrurile. Ulterior putem decide dacă sunt necesare modificări. Rezultatul poate fi faptul că ne vom bucura de viaţă mai mult şi vom putea ajunge să fim în armonie cu lucrurile pe care punem cu adevărat valoare.

Rezumând cele spuse mai sus, tindem spre o stare de bine, dată inclusiv de acest echilibru între activitatea profesională și timpul personal. Starea de bine se referă la persoană ca întreg. Pe lângă sănătate, starea de bine include experienţe avute de-a lungul vieții (satisfacţia dată de realizările vieții, starea de bucurie sau fericire), iar în contextul vieții profesionale, sunt experienţe avute la locul de muncă (satisfacţie faţă de activitatea desfășurată, ataşament, realizările obținute și recunosterea lor) şi dimensiuni specifice (satisfacţia faţă de colegi sau faţă de salariu). Individul are experiențe fizice, emoţionale, mentale, sociale la locul de muncă cu consecinţe directe asupra sa. Toate aceste experienţe generează efecte şi în timpul de după cel petrecut la locul de muncă, mai mult decât atât, individul comportamentul individului este influențat în viața personală, în relațiile directe cu mediul familiar și cercul de prieteni.

Găsirea echilibrului între muncă și viața personală este o decizie conștientă care nu se întâmplă automat. Realizarea echilibrului este un proces continuu. Înţelegerea acestui lucru poate reduce frustrarea şi poate ajuta în a obţine controlul. Atât în viața personală, cat și în cea profesională avem nevoie de ținte pe care ni le dorim să le atingem și care ulterior ne vor duce mai departe. Acestea trebuie să fie in concordanță cu valorile personale care își pun amprenta în ambele medii. Personal, consider că atunci când un individ se ghidează fără echivoc după valorile personale atât la muncă, cât și în viața personală are pe jumătate echilibrul câștigat, deoarece este autentic.

Realizarea unui echilibru efectiv al bărbaților și femeilor între cerințele la locul de muncă și acasă sunt de o importanță crucială pentru bunăstarea pe termen lung și dezvoltarea societății. Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiile de viață și de muncă (1998) a remarcat: "Familia este baza formării tuturor. Aceasta trebuie să fie protejată și sprijinul acordat acesteia extins. Familia este, fără îndoială, locul în care oamenii învață atât de multe

comportamente și atitudini pe care angajatorii le caută - consistență, loialitate, bunul simț, adaptabilitate, flexibilitate, abilitatea de a se raporta la colegii lor - comportamente și atitudini care, probabil, se formează seminal în primii ani de viață ( ) Problema familiilor și a muncii este una dintre chestiunile cheie care domină interesul vremurilor în care trăim. Este important ca problemele de familie și de muncă să fie discutate obiectiv pentru a da posibilitatea părinților și a altor persoane cu obligații familiale de a face alegeri reale

asupra vieții lor și să găsească aranjamente care să le se potrivească și membrilor familiilor lor" (EFILWC 1995, p.2).

Grawitch, Gottschalk şi Munz (2006) au identificat echilibrul dintre viața privată şi muncă ca fiind una dintre cele 5 categorii de practici sănătoase la locul de muncă. În general există acorduri de lucru ce pot fi clasificate în două grupuri largi în ceea ce privește diferențele de flexibilitate:

- Flexibilitatea temporală se referă la variațiile numărului de ore lucrate și este de departe cea mai frecvent recunoscută formă de muncă flexibilă. Acordurile în această privință se referă nu numai la norma redusă de muncă, ci și rotația pe posturi, norma redusă de muncă sau pauze de carieră.

- Flexibilitatea locațională se referă la alegerea locului de lucru și la variația acestuia privind localizarea geografică a locului de muncă pentru a răspunde nevoilor de schimbare ale angajatorilor.

Alte practici sănătoase sunt determinate de o politică de beneficii ce vizează și familia angajatului, de exemplu asistență medicală pentru acesta, pentru copii şi membrii familiei, respectarea zilelor de concediu de odihnă și încurajarea angajaților să beneficieze de acest drept, decontarea concediilor și asigurarea securității la locul de muncă. De asemenea, un rol