Starea de spirit - părinte

Analiza tranzactionala s-a nascut in anii ’60 prin opera unui psihoterapeut americat denumit Eric Berne, cu scopul de a face cunoscute marelui public conceptele sale complexe din psihlologie si psihanaliza. Aceasta s-a impus rapid in toate nivelurile comerciale, de la vanzatori, la sefi, pentru usurinta cu care raspunde la toate cerintele comunicative cotidiene si profesionale.

Starea “parinte” apartine analizei structurale (in care mai sunt incluse starea “copil” si starea “adult”)

Starea “parinte” este reflexul educatiei primite care isi pune amprenta asupra copilariei si a adolescentei, continuand sa actioneze si asupra individului adult.

Aceasta stare a eului este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la "cei care au avut grija de noi". Expresia de "cei care au avut grija de noi" este folosita pentru a arata ca Parintele este preluat nu doar de la parinti ci poate include si atitudinile fratilor si surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc

Valorile care se transmit prin starea “parinte” sunt : bine si rau ; ceea ce este bine sa faci si ceea ce nu este bine sa faci; credinte; implinire profesionala; casatorie; traditii ;etc.

Starea parinte se divide in : NORMATOR si AFECTIV (GRIJILIU).

Parintele normator pozitiv (PNP) – este parintele care imparte limite avand grija ca acestea sa fie respectate.

Monologurile interioare ale PNP sunt: “Îmi place ca lucrurile să fie în perfectă ordine, bine făcute, ca oamenii să se poarte aşa cum trebuie”; “Cred că orice firmă trebuie să se concentreze, prioritar, asupra profitului”;

Parintele normator negativ (PNN) – este parintele care-si subevalueaza copilul : “Nu stii sa faci nimic! , “La varsta ta stiam sa fac mult mai multe ca tine” .

Monologurile interioare ale acestuia sunt “Sunt considerat ca un persecutor şi am impresia că aşa chiar şi este !”; “Mi se spune că sunt mult prea sever şi exigent”; “Uneori, am impresia că sunt singurul om cinstit, demn şi corect şi mă întreb la ce îmi serveşte să fiu aşa ?”.

În ambele cazuri conduita este severă, vocea este tăioasă şi dură şi atitudinea este rece şi dominatoare. Funcţia acestor roluri psiho-sociale este de a transmite principiile morale care facilitează integrarea individului în mediul social dar rigiditatea lor poate inhiba şi cenzura creativitatea şi imaginaţia.