Tipologii ale succesului și eșecului în afaceri

Elena Cremenescu este de profesie farmacist. A terminat facultatea în Bucureşti într-o perioadă destul de critica, în 1978, când cei mai buni absolvenţi erau repartizaţi în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. A avut şansa să câştige un concurs la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor, unde a lucrat 12 ani ca cercetător în domeniul controlului produselor dermato-cosmetice. In acest institut a făcut realmente cercetare pe produsele cosmetice autohtone şi străine. Acolo lucra în 1989 şi a continuat după Revoluţie până în 1992 când, la îndemnul soţului, a luat hotărârea să facă ceva pe cont propriu. Numele „Elmiplant" este alcătuit din două părţi: „elmi" şi „plant". „Elmi" reprezintă alăturarea primelor două litere ale prenumelor celor care au înfiinţat această firmă (Elena şi Mircea), iar „Plant" duce cu gândul la plante, sursa de inspiraţie pentru produsele Elmiplant, cu miraculoase puteri de vindecare a multor afecţiuni, în special dermatologice.Dacă în momentul lansării portofoliului, Elmiplant era compus din trei produse de îngrijire a tenului, astăzi acesta înseamnă două branduri - Elmiplant şi Bioten -, 90 de produse pentru ten, corp, de protecţie solară şi o cifră de afaceri de 5 milioane euro. Formarea profesionala a Elenei Cremenescu a cuprins mai multe etape foarte importante pentru cariera ce urma sa o inceapa in domeniul produselor cosmetice.Liceul l-a terminat la Targoviste si apoi a vrut sa studieze horticultura la Bucuresti, dar n-a luat examenul. A studiat insa Farmacia la Ploiesti, s-a indragostit de acest domeniu si dupa doi ani a revenit la Bucuresti, unde a absolvit Institutul de Medicina si Farmacie Bucuresti, in 1978. Apoi, ca stagiar la Spitalul Clinic Fundeni, Elena Cremenescu avea sa fie unul dintre cei doi autori ai unei solutii izotonice/izohidrice pentru mentinerea rinichiului in vederea transplantului. Este vorba de solutia speciala pe care a folosit-o profesorul Eugeniu Gheorghe Proca, medicul care a efectuat, in 1980, primul transplant renal din Romania. Elena si-a dorit insa mai mult. A lucrat 12 ani in cercetare, ani care au format-o atat ca om, cat si ca profesionist.

In cele ce urmeaza voi prezenta chiar marturile doamnei Elena Cremenescu intrucat autenticitatea lor dau substanta materialului pregatit pentru seminarul “Tipologii ale succesului si esecului in afaceri”.Citind diverse materiale despre creatoarea brandului Elmiplant as putea afirma ca tipologia Elenei Cremenescu este aceea a unui lider inainte de toate, cu viziune, ambitie forta de munca si incredere in propriile puteri.De asemenea este cunoscut faptul ca in spatele unui om puternic sta un om la fel de puternic, in cazul nostrul sotul doamnei Cremenescu care a ajutat-o pe aceasta sa depasesca provocarile si barierele in calea crearii acestui brand.

Cum a aparut ideea de Elmiplant

“Am fost un copil crescut la ţară, am vrut să fac Facultatea de Horticultură şi să-mi dedic viaţa florilor. Sunt îndrăgostită sufleteşte de tot ce este plantă. Dar nu am intrat la facultate, am mers la o şcoală de asistenţi de farmacie şi m-am pregătit pentru admiterea la această facultate. Am intrat printre primii. Aşa am descoperit partea aceea în care plantele pot fi utile sănătăţii omului. Farmacia e grea, dar în funcţie de ceea ce vrei să faci în viitor poate fi extrem de interesant. Apoi am intrat în cercetare. După Revoluţie însă, primii doi ani au fost atât de bulversanţi. Am simţit nevoia să fac ceva din două motive. În primul rând apăruseră ca ciupercile după ploaie nişte producători care nu aveau treabă nici cu profesia, nici cu cosmetica, iar în al doilea rând soţul meu a insistat foarte mult să facem ceva pe cont propriu, ştiind că suntem capabili de asta. El este inginer de calculatoare şi lucra atunci la Fabrica de calculatoare care se cam dusese şi ea după ‘90. El a fost primul angajat Elmiplant. Elmi înseamnă Elena şi Mircea. Prodfarm s-a numit pentru că existau produse farmaceutice. Câţiva ani după ce am înfiinţat firma am avut şi producţie de unguente. Am renunţat pentru că preţul trebuia aprobat la Ministerul Sănătăţii şi aşteptam foarte mult, într-o perioadă în care leul se devaroliza mereu şi oricum făceai tot sub preţul pieţei vindeai.”

Primul produs Elmiplant

“Au fost 100 de kilograme de cremă făcute la Combinatul Apicol, intr-un malaxor închiriat. A intervenit geniul de agent de vânzări a lui (Mircea) Cremenescu. Echipa de sales era el şi Andreea, fetiţa cea mică, atunci in clasa a VI-a. În prezent este directrorul de marketing al companiei. O intrebam atunci, “Dar tu ce cauţi acolo?” şi ea zicea “dar trebuie să mă duc, ca să car diplomaticul lui tata”. Amândoi aveau foarte mare succes. Atunci, prin 94-95 mai existau parfumeriile care vindeau tot felul de cosmetice. Farmaciile primeau foarte greu cosmetice, ele erau menite medicamentelor. Etichetele se multiplicau în centrul Bucureştiului, unde era înainte magazinul Eva. Acolo era singurul Xerox. Tăiam etichetele cu cutterul şi le lipeam cu aracet pe cutiile de polietilenă. A doua zi dimineaţa le găseam dezlipite şi o luam de la capăt. Peste 5 ani a ajuns şi stickerul în România.”

Intrarea pe piata a companiei Elmiplant

In 1992, la inceputurile activitatii lor de intreprinzatori, sotii Cremenescu inchiriau malaxorul Combinatului Apicol pentru a face cremele. Elena Cremenescu isi aminteste ca banii erau atat de devalorizati incat mergea cu valiza plina cu bancnote, ca sa plateasca."In 1994, am fost primii producatori de emulsie de protectie solara din Romania, iar acela a fost un bum pentru noi, nu reuseam sa fabricam pentru cata cerere era pe litoral. Asa ne-am gandit sa ne cumparam primul turbo-emulsificator al nostru, pe care l-am si gasit, in Bologna, si ne-a costat peste 100.000 de marci", isi aminteste ea. “Inceputurile au fost deosebit de grele, pentru că nimeni nu ne cunoştea. Soţul meu s-a ocupat cu partea de desfacere. Imaginaţi-vă cum e când îţi doreşti să produci ceva şi să nu ai unde, să nu ai utilaje. Pentru că aceste lucruri nu le puteam face oriunde, am închiriat malaxorul de la Combinatul Apicol. Iniţial, nu lucram mai mult de o şarjă într-o lună, pentru că nu-mi puteam permite să cumpăr o cantitate mai mare de materii prime. După aceea, soţul meu mergea prin magazine şi încerca să convingă vânzătoarele să primească trei sau cinci cutiuţe.

După cât timp de la fabricarea primelor produse, acestea au început să fie cerute de piaţă?

Cred că din '97. Aproape cinci ani a fost o luptă continuă. De vreo doi ani încoace am reuşit să fim cât de cât cunoscuţi. Deşi iniţial distribuţia s-a făcut prin farmacii, în timp am reuşit să intrăm şi în magazine. în momentul în care cumpărătorul a cerut Elmiplant, atunci şi gestionarii sau patronii au început să ne accepte. în fiecare an, cifra de afaceri s-a dublat şi datorită faptului că Elmiplant a devenit un nume. în perioada următoare vom începe să investim în produse noi care să fie atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al prezentării la nivelul oricărui produs de marcă adus de oriunde. în acest moment îmi pot permite să aduc cele mai bune materii prime. O parte este importată: extractul de morcov şi cel de rozmarin, de la cei mai mari producători din Franţa. Extractele care sunt obţinute din plante specifice florei noastre le facem în laboratorul nostru. La fiecare se dozează principiul activ conţinut.