Tipuri de comportament

Acest capitol are scopul de a ne ajuta sa identificam câteva dintre comportamentele si atitudinile pe care le adoptam noi si interlocutorii nostri în diverse situatii de comunicare. Obiectivul sau nu este, în nici un caz, emiterea unor judecati, caricaturizarea sau controlul, ci acela de a ne ajuta sa recunoastem un comportament pentru a putea reactiona într-un mod pozitiv si adecvat. Observarea atitudinilor noastre ne permite exprimarea lumii interioare, este o cale de acces usoara catre aceasta. Chiar daca observarea atitudinilor nu este poarta cea mai larga si cea mai directa catre manifestarile noastre neconstientizate, este totusi una dintre cele mai accesibile, asigurându-ne accesul la dimensiunile fiintei pe care nu le constientizam. Deschisa tuturor, aceasta poarta nu necesita nici cunostinte amanuntite, nici tehnici complexe, ci doar vointa de a pune lucrurile in discutie si capacitatea de a percepe mesajele asa cum sunt, si nu cum am vrea noi sa fie.

I.TIPOLOGIA ATITUDINILOR ÎN ÎNTÂLNIRILE FATA ÎN FATA

Putem defini o tipologie a atitudinilor pornind de la trei dinamici principale:

- deschidere/închidere;

- dominatie/supunere;

- atac/fuga.

Prima dinamica, aceea de deschidere pozitiva si închidere negativa, arata capacitatea de expansiune si de dezvoltare, precum si disponibilitatea persoanei fata de mediu si, mai ales, fata de interlocutorul sau. Toate acestea, atât în materie de gândire („avem puncte comune, puncte de vedere asemanatoare sau nu”), cât si de sentimente: „ma accept si va accept, va recunosc ca interlocutor sau nu” si de actiune: „vom cladi ceva împreuna, nu?”.

A doua dinamica, aceea de dominatie si de supunere, exprima gradul de putere pe care si-l atribuie o persoana într-o anumita situatie:

- relatia de dominatie : „am o anumita putere în aceasta relatie, am cel putin atâta putere relationala cât are si interlocutorul meu. Am puterea de a spune lucrurilor pe nume, am o anumita forta. Tin sub control partial situatia, iau decizii, fiecare are putere în aceasta relatie, împartim puterea în anumite cazuri, decidem si eu, si el, accept puterea functionala a celuilalt în situatia de fata. Valorez cel putin la fel de mult ca si interlocutorul meu.”;

- relatia de supunere: „nu detin nici suficienta putere, nici suficiente mijloace în aceasta situatie. Valorez mai putin decât celalalt, el stie mai bine ca mine, îl las sa hotarasca în locul meu, ma supun autoritatii lui”.

Aceasta atitudine se poate definii si prin cantitatea de energie investita în relatie: o atitudine dominanta cere multa energie, una de supunere putina energie, mai ales în ceea ce priveste procesul derulat.

A treia dinamica, aceea de implicare, de atac si de fuga, descrie înclinatia persoanei catre actiune, directia în care se investeste energie.

Aceste trei dinamici permit raportarea subiectului la interlocutorul sau si la ce isi doreste de la relatia cu acesta. Pornind de la descrierea lor, putem identifica sase atitudini distincte :

1. atitudinea deschisa : afirmare a propriei persoane si deschiderea fata de ceilalti, acceptare ;

2. atitudinea dominanta agresiva : supraestimare a propriei persoane si atacarea celuilalt ;

3. atitudinea de manipulare : supraestimare a propriei persoane, confuzie, distragere a celuilalt ;

4. atitudinea de supunere pasiva : devalorizare, acceptare, conformare ;

5. atitudinea de supunere activa : devalorizare, evitare a celuilalt ;