Tipuri de comunicare - strategii, tehnici, tactici

In momentul in care trebuie sa defineasca procesul de comunicare, majoritatea vorbitorilor se gandesc la “a aduce la cunostinta”, “a da de stire” sau “a informa”. Comunicarea este inteleasa ca proces si are la baza patru componente esentiale: emitatorul, canalul, informatia si receptorul. Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la emitator la receptor. Acest model elementar trebuie insa extins deoarece comunicarea nu se incheie in momentul preluarii sau receptarii informatiei. In primul rand nu trebuie omisa circulatia informatiei si in sens invers (feed-back), deoarece comunicarea nu se realizeaza decat in vederea obtinerii unui raspuns. Mai mult, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra acestuia.

Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de reprezentantii Scolii de la Palo Alto. Acestia le-au numit axiome ale comunicarii:

1) Comunicarea este inevitabila.

2) Comunicarea se dezvolta in planul continutului si cel al relatiei.

3) Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat in termeni de cauza-efect sau stimul–reactie.

4) Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic.

5) Comunicarea este un proces ireversibil.

6) Comunicarea presupune raporturi de putere intre participanti.

7) Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.

Comunicarea orala

Comunicarea orala este principala forma de comunicare. Intr-o organizatie aproximativ 75% din schimbul de informatii de realizeaza oral. Formele cel mai des utilizate in comunicarea orala interpersonala includ:

- individ-individ (fata in fata);

- telefonul;

- sedinta;

- prezentarea (expunerea)

Pentru un manager, comunicarea individ-individ este forma potrivita pentru:

- delegarea sarcinilor;

- instruire (pregatire);

- informare;

- dezvoltarea si mentinerea relatiilor umane.

Telefonul, ca mijloc de comunicare, face posibil un rapid schimb de informatii prin economisirea timpului necesar deplasarii.

Sedintele sunt forme de comunicare directa in cadrul unei organizatii. Ele pot fi informale, de delegare de sarcini, de coordonare a resurselor etc. Sansele de a avea o expunere, cuvantare, care sa mareasca audienta si interesul publicului sau grupului caruia o persoana se adrerseaza, vor spori daca va fi pregatit cu atentie continutul mesajului cu toate cele trei parti ale sale: introducere, cuprins, incheiere.

In categoria comunicarii orale putem regasi si elemente care tin de expresia sonora a vocii umane dar si elemente care tin de sensul cuvintelor. In acest fel se poate face o diferentiere intre doua tipuri de limbaj:

- limbajul paraverbal sau ceea ce oamenii comunica prin voce si prin manifestari vocale fara continut verbal;

- limbajul verbal sau ceea ce oamenii comunica prin rostirea si descifrarea intelesului cuvintelor.

Astfel, este evindent statutul de componenta a comunicarii orale atribuit comunicarii verbale. Comunicarea orala prezinta numeroase avantaje fata de comunicarea scrisa:

- vorbitorul isi poate observa interlocutorul si interveni pe loc cu modificari, atat la nivelul limbajului paraverbal cat si la nivelul limbajului verbal, pentru a eficientiza comunicarea;

- oralitatea permite “un joc logic si imediat al intrebarilor cu raspunsurile, intr-o derulare spontana si flexibila”;

- oralitatea “asigura terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor persuasive si manipulative”, pune in valoare “carisma si capacitatea de a convinge si influenta oamenii”.

Comunicarea scrisa

Comunicarea scrisa reprezinta cea mai potrivita modalitate pentru transmiterea informatiilor de interes general, a mesajelor oficiale, formale, precum si a mesajelor ce vizeaza un numar mare de oameni a caror activitate este interdependenta.