Zgomotul în Comunicare

Generalul Klaus Neumann spunea: „Forţele armate trebuie să fie conduse de principiul micşorării daunelor în cadrul propriilor rânduri şi, ceea ce este nou, al menţinerii pierderilor în rândurile inamicului la nivelul cel mai scăzut pe care îl permite atingerea obiectivelor urmărite şi al provocării de pagube cât mai reduse în rândul populaţiei şi mediului. Aceasta înseamnă şi că ducerea luptei nu trebuie să permită mărirea sprijinului populaţiei la desfăşurarea luptei şi nici să sporească voinţa de rezistenţă din faţa inamicului. Iar când vorbim despre acest lucru trebuie să ne reamintim că trăim în era comunicaţiilor".

Pe fundalul acestui cadru al ducerii luptei, părţile implicate în conflict trebuie, în funcţie de împrejurări, să explice populaţiei scopul intervenţiei militare şi al măsurilor luate, pentru a obţine înţelegerea şi dorinţa de colaborare până la câştigarea simpatiei. Această misiu¬ne semnifică slăbirea încordării prin intermediul comunicării şi clădirea încrederii.

După sosirea trupelor se pune problema organizării convieţuirii cu populaţia locală şi cu rudele celor implicaţi în conflict. Cu ajutorul radioului, care are o arie vastă de acţiune, se poate accelera formarea atitudinilor, sentimentelor şi opiniilor pozitive faţă de trupe şi misiunea lor şi pot fi contracarate zvonurile şi dezinformarea. Uneori, părţile aflate în conflict pot lua cuvântul la radio, astfel informarea operativă putând colabora la soluţionarea conflictului. Cu ajutorul staţiilor de radioamplificare şi la manifestelor poate fi făcută cunoscută, de exemplu, modalitatea de acordare a sprijinului la faţa locului sau se pot răspândi ştiri de actualitate din zona limitată respectivă. În acest fel se pot face cereri de depunere a armelor sau de denunţare a partizanilor. In cazul intenţiei de interzicere a circu¬laţiei, populaţia trebuie înştiinţată pentru evitarea neînţelegerilor care ar putea avea urmări fatale. Autorităţile civile pot fi sprijinite prin măsuri de asigurări sociale, de igienă colectivă şi de securitate.

Noul mod de gândire recomandă considerarea inamicului ca un semen şi luarea în considerare a reconcilierii după încheierea con¬flictului. Comunicarea orientată spre îndeplinirea acestei misiuni militare faţă de inamicul respectiv contribuie, în afară de aceasta, şi la mărirea securităţii trupelor proprii. Astfel, au procedat şi forţele americane în timpul războiului din Golf când au împrăştiat în repetate rânduri manifeste şi au folosit staţii de radioamplificare pentru a le arăta clar militarilor irakieni care este situaţia şi pentru a le explica că nu vor fi nimiciţi. în multe cazuri nici nu se ajungea la situaţii de luptă. Militarii irakieni îşi părăseau lăcaşurile şi se predau în mâinile aliaţilor. Printre ei se răspândise vestea că sunt bine trataţi, îngrijiţi medical şi că la sfârşitul războiului se vor reîntoarce în patrie. Raportul comandantului suprem al forţelor armate din Golf pentru Congresul SUA observa: „Măsurile de operaţii psihologice joacă un rol cheie în slăbirea rezistenţei morale a inamicului. Acest lucru reiese evident din numărul mare de dezertori irakieni. Conform declaraţiilor unui comandant irakian de divizie, manifestele răspândite de cei de la operaţiile speciale au avut o mare influenţă asupra moralului trupelor. O asemenea schimbare ar mai fi putut fi realizată doar prin acţiuni de bombardament executate de trupele de coaliţie. La fel de influente s-au dovedit şi emisiunile radio ale unităţilor de operaţii psihologice. Aceste măsuri de operaţii psihologice, precum şi altele, au furnizat informaţii complete militarilor irakieni. Pe lângă scopul de subminare a moralului, aceste misiuni aveau şi menirea de a da dezertorilor asigurări că vor fi trataţi omeneşte şi echitabil. înaintea ofensivelor s-au dat avertismente pentru a le da irakienilor posibilitatea de a se pune la adăpost".

Avertizarea militarilor inamici înaintea sau în timpul unui atac despre posibilitatea de a scăpa nevătămat dintr-o asemenea situaţie s-a dovedit, până la urmă, folositoare ambelor tabere. Tratamentul demn aplicat prizonierilor de război de către aliaţi a avut cu siguranţă efectul pozitiv de a schimba atitudinea irakienilor faţă de „militarii străini".

Utilizarea mijloacelor de comunicare nu este benefică doar pentru partea militară. Chiar şi în cazul acţiunilor care au doar rol umanitar, acestea pot uşura mult misiunea trupelor. Răspândirea manifestelor înainte de sosirea în Bosnia a avioanelor americane cu ajutoare uma¬nitare demonstrează importanţa pe care militarii americani o acordă acestui instrument. Părţilor implicate în conflict americanii le-au explicat, în primul rând, că acestea vin cu ajutorul tuturor şi că, deci, au scopuri paşnice şi nu trebuie să se tragă asupra lor.

Pentru comandantul de la faţa locului este important să se fami¬liarizeze cu particularităţile culturale, religioase, sociale şi etnice ale ţării respective. încălcarea unor obiceiuri religioase sau a unor structuri sociale poate periclita întreaga acţiune. Trebuie să existe disponibili¬tatea de a cunoaşte partea adversă, de a o înţelege şi de supunere la valorile şi cerinţele acesteia. Scopul este de creare a unei atmosfere de parteneriat.

„O comunicare eficientă trebuie să ţină seama şi de alţi factori, ea nu este uşor de realizat. Dar merită. Căci cine comunică eficient nu se împuşcă reciproc. Iar acesta este sensul noii strategii în gândire, în acest fel nu se ajunge la înţelesuri greşite: comunicarea are limitele ei, când nu se mai ascultă decât argumentul armelor. În acest caz, doar contramăsurile mai ajută dar, chiar aşa, tot se mai poate apela la comunicare.”

Eliminarea sau reducerea zgomotului excesiv la locul de muncă reprezintă mult mai mult decât o responsabilitate legală pentru angajatori; aceasta este, de asemenea, şi în interesul comercial al organizaţiei. Cu cât mediul de muncă este mai sigur şi mai sănătos

cu atât este mai redusă probabilitatea unor fenomene costisitoare precum absenteismul, accidentele şi lipsa de eficienţă .

Această fişă descrie în linii mari principalele măsuri care ar trebui luate pentru a reduce şi controla zgomotul la locul de muncă . Zgomotul poate constitui o problemă în multe locuri de muncă , nu numai pe şantierele de construcţii şi în fabrici, dar şi în alte

activităţi, fie că este vorba de ferme sau baruri, şcoli sau săli de concerte. Indiferent care este locul de muncă, există trei etape cheie ale prevenirii efectelor nocive ale zgomotului pentru lucrători:

- evaluarea riscurilor; în funcţie de rezultatele evaluării, punerea în aplicare a

măsurilor necesare pentru prevenirea şi controlul riscurilor;

- monitorizarea periodică ;

- analiza eficienţei măsurilor puse în aplicare.

Amploarea şi tipul evaluării riscurilor depind de scopul şi amploarea problemei la fiecare loc de muncă , dar trebuie luate în considerare toate riscurile generate de zgomot.

Intr-un mediu complet absorbant (fara reflectii/cum ar fi in camp deschis) fara bariere de trecere a vreunui sunet, nivelele de sunet scad la o distanta cu o viteza de 6 dB/dublul distantei ( legea patratului invers).

Nivelul sunetului scade intre o sursa de sunet si un ascultator care este, in acest caz, numai o functie de distanta (calea de propagare directa a sunetului intre sursa si primitor). In spatii inchise, sunetul poate fi reflectat, absorbit si/sau transmis, iar scaderea nivelului sunetului este deci nu numai o functie de distanta ci si o functie de mediu.