Arhitectură și urbanism în România secolului al XIX-lea

1.Cadrul istoric general a fost marcat de contextul politic diferit al proviinciilor romanesti.Transilvania a facut parte, pana la primul razboi mondial, din imperiul austro-maghiar, in timp ce Tara Romaneasca si Moldova au urmat calea desprinderii de suzeranitatea otomana prin perioada guvernarii rusesti si a Regulamentelor Organice, a unirii principatelor si a Razboiului de independenta.Proclamarea regetului Romaniei, in 1881, prin care a debutat o perioada de mare stabilitate politica,fapt care a avut influente favorabile asupra dezvoltarii economice.

-modernizarea treptata, a societatii,s-a bazat (sub puternica influenta occidentala) pe formarea structurilor capitaliste, pe elaborarea legislatiei statului burghez, pe cresterea economica, in special cea industriala etc. In consecinta,in mediul urban se modifica semnificativ componenta populatiei, odata cu sporirea profesiunilor eminamente urbane.

2.Transformarea teritoriului: aparitia si extinderea rapida dupa 1860 a retelei de cale ferata, care a condus la urbanizarea unor teritorii si la scaderea rolului teritorial a unor importante localitati de pana atunci. Dezvoltarea accentuata a transportului pe Dunare - in urma pacii de la Adrianopol si a infiintarii Comisiei Europene a Dunarii - si maritim, prin cresterea importantei portului Constanta.

3.Modernizarea urbana revine administratiilor locale, eligibile: principalul instrument al dezvoltarii urbane sunt diferitele reglementari urbanistice si arhitecturale si, imediat dupa 1900, planurile de sistematizare (Timisoara,Brasov,Bucuresti).Modelele urbanistice aplicate sunt cele occidentale, in Vechiul Regat, si cele central-europene ( ca pana atunci ), in Transilvania.

4.Categorii de interventii urbanistice:

-orase noi si restructurarea radicala a celor existente: porturile dunarene, din perioada regulamentara pina in anii `50. Exemple de orase noi (T.Magurele, T.Severin, Oltenita etc. ) si de resrtucturare ale fostelor raiale (Giurgiu, Braila).Caracteristicile planurilor si importanta lor pentru urbanismul romanesc.

-extinderea oraselor existente: semnificative sunt exemplele de extinderi regulate, prin parcelari de diferiteb dimensiuni: Galati, Cinstanta, Predeal.

-transformarea oraselor existente

-modificari/rectificari ale tramei stradale: alinierea strazilor si raportarea cladirilor la acestea: trasarea a unor noi axe moderne de circulatie (bulevardele bucurestene) si aplicarea parytiala a modelului haussmannian

-modificarea parcelarului - adaptarea (prin dimensiuni pentru functii urbane: parcelarea marilor proprietati funciare - aparitia cartierelor (parcurilor), bazate pe modelul fizic al oraselor-gradina, insotite de reguli de constructie (parcul Filipescu,Parcul Ioanid din Bucuresti), ca si a primelor cartiere de locuinte ieftine.

-unificarea organismului urban (zona intra-muros cu cea extra-muros), prin demolarea fortificatiilor in orasele din transilvania: aplicarea limitata, partiala, a principiilor ringului vienez. Exemple: Timisoara, Brasov, Sibiu, Cluj.

-amenajarea spatiilor publice de agrement (parcuri gradini); imbinarea principiilor clasice de compozitie cu cele peisagere. Exemple.

-modificarea imaginii urbane, prin inlocurea partiala a fondului construit anterior , prin arhitectura de factura occidentala a secolului al XIX-lea si prin ordonarea fronturilor stradale;

5.Programe de arhitectura

-aparitia si consacrarea unor noi programe de arhitectura,in concordanta cu noua civilizatie urbana; categorii de echipamente publice: cladiri pentru invatamant, pentru cultura, administretie,institutii bancare, piete si hale alimentare etc., si exemplificare.

-locuinta societatii burgeze: ideea de comfort modern; aparitia a unor noi tipologii a locuintei; de la resedinta nobilara la imobilul de raport - in cazul Bucurestiului.

-independeta relativa a programelor fata de curentele arhitecturale.

6.Principalele orientari stilistice

-contextul cultural: orientarea din ce in ce mai accentuata spre civilizatia si cultura europeana; modernizarea a fost sinonima cu occidentalizarea. Apartenenta Traansilvaniei,a Banatului si a Bucovinei la sfera de influenta culturala central-europeana a asigurat o asimilare fireasca a arhitecturii secolului al XIX-lea.In Tara Romaneasca si Moldova a avut loc insa o mutatie radicala, arhitecturile occidentale reprezentand un import. Acest transfer cultural a fost falicitat de:

-prezenta arhitectilor straini (stabiliti temporar sau definitiv in Romania), veniti in special din Franta, dar si din Germania,Austria si Italia.

-formarea primilor arhitecti romani in scolile din strainatate

-infiintarea,in 1891, a scolii de arhitectura din Bucuresti, dupa modelul invatamantului practicat la Ecole des Beaux Arts din Paris.

a.Clasicismul

-principalele caracteristici ale arhitecturii neo-clasice europene

-clasicismul din Romania, activ in prima jumatate al secolului al XIX-lea, s-a situat departe de optiunea formala clara si de dezbaterea doctrinara; el a avut un caracter “aplicativ”,programatic, asociindu-se o noua acceptiune a frumosului (simplitatea si rigoarea expresiei clasice) - legata si de desteptarea sentimentului istoricitatii (latinismul Scolii Ardelene si elenismul Academiilor domnesti din Bucuresti si Iasi) - cu noi cerinte functionale.