Cadastru Funciar

În cadrul activitǎţii de cadastru intervin lucrǎri de împarţire sau delimitare a unei suprafeţe, conform unei sarcini de proiect, numai în ce priveşte partea tehnicǎ.

În general, prin detaşarea unei suprafeţe s dintr-o suprafata mai mare cunoscutǎ, se înţelege determinarea în plan a liniei de detaşare. Deci, prin detaşare se rezolvǎ douǎ condiţii:

-condiţia de suprafaţǎ, adicǎ linia de detaşare trebuie sǎ separe o suprafaţǎ impusǎ, dintr-o suprafaţǎ data S;

-condiţia de detaşare, prin care se indicǎ direcţia pe care trebuie sa o aibǎ linia de detaşare si punctul obligat prin care aceasta trebuie sa treacǎ.

Partea tehnicǎ a detaşǎrii comportǎ intocmirea proiectului de parcelare (calcule de birou) si aplicarea pe teren a acestuia.

Calculele de birou conţin:

-determinarea suprafeţelor care intervin in calcule (constituie elementul de bazǎ al detaşarii)

-calculul coordonatelor punctelor sau al elementelor necesare rezolvǎrii detaşarii, folosind metodele: puncte de segment, intersecţii de drepte, drepte paralele sau perpendiculare, frânturi sau capete de drum .

-efectuarea detaşǎrii propriu-zise.

Proiectul de detaşare poate fi rezolvat atât prin procedee numerice, cât şi grafice. Detaşarea graficǎ este specificǎ suprafeţelor mici, cu formǎ regulatǎ şi necesitǎ un plan şi la scarǎ mare.

La rândul ei, detaşarea numericǎ comportǎ douǎ rezolvǎri:

o -rezolvare analiticǎ

o -rezolvare trigonometricǎ

Rezolvarea analiticǎ foloseşte coordonatele rectangulare ale punctelor. Este o rezolvare simpl, pentru cǎ reduce întotdeauna problema la calculul unui punct pe segment.

Rezolvarea trigonometricǎ foloseşte coordonatele polare ale punctelor. Aceasta are avantajul cǎ nu necesitǎ elemente în plus la aplicarea pe teren a proiectului de detaşare.

O primǎ condiţie de detaşare este ca dreapta de detaşare sǎ treacǎ printr-un punct dat, situate de regulǎ pe conturul suprafeţei, în interiorul sau în exteriorul ei.

Dreapta de detaşare trebuie sǎ fie paralelǎ sau perpendicularǎ pe o laturǎ a conturului suprafeţei sau pe o direcţie oarecare.aceastǎ detaşare se numeşte detaşare paralelǎ sau perpendicularǎ.

O altǎ condiţie este ca detaşare sǎ respecte un raport de proporţionalitate, aceste detaşǎri numindu-se detaşǎri proporţionale.

Detaşarea suprafeţelor printr-o dreaptǎ

care trebuie sǎ treacǎ printr-un punct obligat

I.Cazul când punctul obligat este un vârf al suprafeţei

1.Detaşarea în triunghi

Prin procedeul analitic:

Se dǎ triunghiul ABC prin coordonatele vârfurilor, figura 1.17 şi se cere sǎ se detaşeze din suprafaţa S a acestuia, o suprafaţǎ s, astfel încât dreapta de detaşare sǎ treacǎ prin vârful B al triunghiului. Deci se cere sǎ se determine coordonatele unui punct M, astfel ca aria suprafeţei ABM sa fie egala cu s. Coordonatele punctului M se vor determina cu formulele de la punct pe segment, particularizate la cazul din figurǎ.

Detaşarea prin procedeu analitic

unde:

Aria triunghiului ABC se obţine din coordonate, iar s este impusǎ.

Verificarea determinǎrii punctului M se face calculând aria suprafeţei ABM

din coordonate, şi trebuie sǎ fie egalǎ cu s.

Prin procedeul trigonometric:

Se calculeaza din coordonatele punctelor, elementele , precum şi ;

Se determinǎ apoi inalţimea h a suprafeţei s, având AB ca bazǎ, cu relaţia:

h = 2s/DAB .

Din diferenţa orientǎrilor se deduce unghiul ω şi apoi se calculeazǎ d

şi